Loading...
 Sfatul Țării Românilor de Pretutindeni
Aristide Buzuloiu / Site ATITUDINI
Aristide Buzuloiu

Evaluare utilizator: 0 / 5

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
 
Genomul europenilor scoate la iveală o înrudire care, dacă ar fi conştientizată, multe conflicte ar fi înăbuşite din "faşă". Pentru că, la origine, toţi suntem fraţi, mai mult sau mai puţin vitregi!

In urmă cu câţiva ani, nişte geneticieni umblau prin Europa şi prin lume cu betişoare cu care luau mostre de salivă. In cele din urma, au ajuns in laboratoarele Universitatilor Stanford, Arizona si Florida, in cadrul Proiectului "Arborele ADN".
Rezultatele preliminare privind genomul Europei au stârnit vii controverse, pentru că atingea naţiile la origine!
Si strica istorii elaborate fără susţinere arheologică.
Per total, inrudirea europenilor intre ei ar trebui să fie de bine! Ar trebui să-i unească, aşa cum n-au fost niciodată.

50 la suta dintre britanici sunt germani! Sau invers!
Istoria1Cei trei magi de la răsărit, care au adus daruri pruncului Iisus erau nobili geţi, după cum şi apar pictaţi in Basilica Sf. Apollinare din Ravenna

Zilele trecute, nemţii scriau că 50% dintre britanici şi aproape toţi danezii au genele triburilor germanice care au acostat pe malurile Kentului in anul 449 d.C.

Conform arheologului german Heinrich Haerke, vreo 200.000 de oameni, o adevarată armată, au navigat pe Marea Nordului spre Marea Britanie, poposind in Kent dupa plecarea armatei romane.
In urmă cu un an, alt studiu genetic ii arata pe britanici a nu fi anglo-saxoni, ci celţi!

Iar dacă se ia in considerare compoziţia genetică aproape identică dintre Franţa şi Anglia, ne incurcăm de tot. Care studiu e corect? Depinde până unde se merge pe ramurile copacului genealogic, spre rădăcina! Dacă se ia in considerare parul blond şi ochii albaştri, mutaţie genetică petrecută la Marea Neagră, după cum au constatat geneticienii din Suedia si Danemarca, toţi sunt fraţi cu... geţii!
Si daca tot s-a pomenit de Danemarca, e bine de amintit ca istoricii danezi spun ca se trag din daci?!
Dahii regali si periplul lor prin lume
Geneticienii leaga raspandirea proto-indo-europenilor de migratia regalilor saci in mileniul II i.C. Cine erau sacii, purtatorii caciulii tuguiate, buni arcasi si manuitori de topoare?
Herodot numeste toate ramurile de saci dupa origine: masageti sau "dahii regali"!
Acestia au ajuns sa intemeieze case regale si in Punjab, India.
Multi istorici "clasici" romani refuza inrudirea dintre daci si dahi, fara argumente. Lasand la o parte ca aveau acelasi port, ca vorbeau aceeasi limba protolatina, din care au ramas suficiente cuvinte pe care le regasim in limba romana de azi, ca aveau acelasi steag de lupta – lupul cu trup serpuitor – studiul genetic nu mai lasa umbra de indoiala: au acelasi marker genetic.
Dahii, daii au facut istorie ca triburi conducatoare si intemeietoare de dinastii regale, dintre care partii sunt cei mai cunoscuti in istorie, cucerind si imperiul persan.
Persanii numeau provincia de origine a partilor Faleh, cu pronuntie "valeh", de ce nu Valahia? Timp de aproape 400 de ani, dinastia regala a lui Arsace a condus Armenia.

Razboinici si prolifici
Istoria2Masageţii sau dahii regali cucereau lumea cu soarele-n băţ
Conform lui Herodot, masageţii venerau un singur zeu, al Soarelui şi erau mari iubitori de aur, metal inchinat zeului.
Cetăţile lor rotunde, cu centrul impartit in cruce – cercul, crucea, zvastica fiind simboluri solare pastrate in traditia taranilor romani – i-au facut sa se minuneze pe arheologii rusi care le-au descoperit.
Si mai erau "sacii de dincolo de mare" (Marea Neagra), pe care grecii i-au botezat sciti si care ulterior au fost "revendicati" de slavi!
Apoi, conform istoricilor antici, mai erau sauromatii, descendenti din tati sciti si mame amazoane. Tot amestecandu-se cu mame localnice, pe unde s-au asezat, au rezultat sarmati, roxolani, urgi, alani, eprani.
Astfel, conform datelor genetice si in conformitate cu atestarile arheologice, neamul regal a lasat, in mod particular, amprenta genetica in centrul Romaniei si in zonele radiante: Polonia, Ucraina, Crimeea (cimerienii).
Au lasat numerosi descendenti in vestul Europei, in special in Spania, dar si in Franta si Marea Britanie, câteva regiuni din Germania, in Elvetia, Austria, nordul Italiei.
Au numeroşi descendenţi in nordul Caucazului, estul Anatoliei, in Pakistan, Afganistan, Uzbekistan, vestul Mongoliei, nord-vestul Indiei, cativa descendenti si in nordul Chinei.
Au dominat Asia Centrala pana la invazia masiva a mongolilor si a armatelor turcesti. In prezent, de pe acele meleaguri indepartate pe unde au ajuns, doar osetienii mai pastreaza limba si obiceiurile stravechi. In estul Europei, ei au ramas in centrul Romaniei. Alanii s-au stabilit in Franta, Spania si nordul Africii. Altii s-au combinat cu normanzii si s-au stabilit in Scotia, Irlanda si Tinutul Vels. Bransa iraniana s-a combinat cu hunii, iar descendentii directi sunt bulgarii si kazarii. Aceasta istorie genetica nu tine cont de limba vorbita de popoarele respective, ci numai de ADN si de mutatiile produse la incrucisare.

Getii si regatele din Punjab

Cetate masageta („dura"), pe raul Amu Darya
Colonelul britanic James Tod (1782-1835), ofiter de informatii si orientalist britanic, care a stat multi ani in India, a scris „ Analele si antichitatile din Rajastan ". Citam din acest volum: „Nu exista in analele marilor familii din Rajput nicio referire pana in sec. IV i.C., perioada in care a sosit aici rasa getilor, intrand dinspre Asia Centrala. Getii au stabilit regatele in Punjab si de pe Indus" (Cap II). In analele Punjabului sunt numeroase referiri la aceasta „rasa" a getilor, jatilor sau iutilor!
Li se mai zicea si magii, de aceea unii istorici ai religiei crestine sustin ca cei trei magi care au sosit sa aduca ofrande la nasterea lui Iisus erau geti, iar o fresca de pe Basilica di S. Apollinare, Ravenna, ii infatiseaza purtand caciula specifica, de nobili.

Acei geti peregrini si razboinici au fost in competitie cu hunii si pe acele meleaguri, col. Tod notand ca „getii si hunii au intemeiat 36 de case regale in Punjab si multe caste conducatoare". O nota foarte interesanta ar putea sa puna capat si afirmatiei unor istorici romani (ca altii sustin contrariul) anume ca dacii nu erau blonzi cu ochi albastri. Citam: „Getii din Kutch erau foarte constienti de identitatea lor aparte si-si respectau traditiile istorice si stramosii. In Gujarat, getii formau «tribul ascuns», in sens ritualic. Getii daneti aveau parul blond roscat si ochi albastri!"

Solari si atat, fara compromisuri
Mai tarziu, au intrat in conflict cu preotii hindusi, ramanand scris ca familia regala Dasas sau Dasius nu se conforma ritualului hindus de a aduce sacrificii si de a canta imnuri de lauda zeilor , fiind doar observatori ai altor culte.
De aceea, pana la urma, li s-a respectat credinta solara si considerandu-se ca acestia aveau o relatie aparte cu divinitatea, cuvantul „dasa" a ajuns sinonim cu „servitor al divinitatii", fiind folosit ca prefix sau sufix in componenta numelor brahmanilor.
O referire scrisa la numele Dasas dateaza din sec.II d.C. , din zona Abrudului, unde un Dasas ridicase o stela patriarhului nemuritor Ion-Yanus, zeitate solara locala ancestrala, reprezentat cu doua capete.
Si in Rig Veda este consemnat ca acestia refuzau sa creada in zeite! In acest context, apare si o descriere a celor din familia Dasas, anume ca erau „anasa", cuvant folosit si azi pentru cei „a nas", „fara nas", adica avand nasul carn.
In „Bataliile celor 10 Regi" din Rig Veda, regele Sudas isi numeste generic inamicii, pe regii vedici, Dasyus!
Analele din Rajput semnalau, acum 700 de ani, familii de nobili geti, dahi, ariaspi, cati si huni. Ajunsesera pana in Matura, in vestul statului Uttar Prades.
Getii lui Beowulf
Istoria3
















Raspandirea fratilor „vitregi" in urma cu 2000 de ani
Cele mai frumoase pasaje ale istoriei glorioase ale stramosilor nostri sunt scrise de cercetatori straini.
Jane Acomb Leake scria in „Getii lui Beowulf" ca „geti, dacii, sacii, dahii si masagetii de la Marea Caspica erau considerati din antichitate acelasi popor", iar eroul „anglosaxon" Beowulf era de fapt get! „Numele originar al dacilor", scrie Jane Acomb, „era daoi, asa cum nota Strabon. Tisagetii, Tiragetii si chiar getulii africani erau acelasi neam cu daoii".

Cucutenii autohtoni
Conform geneticienilor Belledi, Richards, Owens si Malyarchuk, care si-au publicat studiile in 2000, 2002 si 2003, ADN-ul mitocondrial gasit la populatia „romanilor aromani, a romanilor din Maramures si VRANCEA face parte din haplogrupul care a fondat neoliticul in Europa".

Populatia autohtona europeana apartine haplogrupului I, descendenti din Cro Magnon, socotita a apartine Culturii Cucuteni-Tripolie.
Fermierii si crescatorii de vite ai neoliticului apartineau G2a, J2, E-V13 si T. R1a si R1b erau razboinicii calareti, care au domesticit calul in 4000 i.C., in stepele dintre Marea Neagra si Marea Caspica.
Aceste doua grupuri aveau un tata comun, dar mamele difereau, ceea ce a facut sa li se diversifice limba si sa se contreze oriunde s-au intalnit.

„Haplogrupurile din Carpaţi – I1, I2a, I2a2a-L69.2 sunt native europene, pontice si balcanice, descendente din oamenii paleoliticului, a carei concentratie se regaseste astazi in Bosnia Hertegovina, Croatia, Moldova, Romania, Serbia, iar CEA MAI MARE DIVERSITATE A HAPLOTIPULUI SE GASESTE IN ROMANIA".

R1b si R1a, fraţi vitregi, după tată

R1b este cel mai comun haplogrup in Europa.
Conform culturii tumulelor, originea haplogrupului R1b a fost la Marea Neagră, de unde a pornit pe Istru, spre vestul Europei şi prin stepe spre Marea Caspică.

Originiea lui R1a este la fel de disputată, mai ales că cele doua haplogrupuri, foarte numeroase, au aceeaşi descendenţă pe linie paternă.

Si ca sa nu se spuna pe de-a dreptul ca getii se califica pentru a fi „linia paterna", se prefera complicata titulatura de „neam proto-italo-celto-germanic".
Cand masagetii au plecat spre Marea Caspica si Urali, spre Anatolia si pe Marea Egee, durandu-si (dura, la dahii parti, era cetatea) cetatile rotunde, solare, au aparut pe acele meleaguri fratii lui R1b.

Conform studiului ADN, erau hititii, hattienii, troienii, dorienii, ionienii, micenienii, etruscii, colchii, kazarii, baskirii, toharienii si lista este foarte lunga!

G2 – apartine unui neam al Vechii Europe pontice, cel care s-a „imprastiat" de timpuriu pana spre China, lasand in urma o gramada de haplogrupuri inrudite.
J1 – semiti, arabi si evrei
J2 –reprezentativa pentru etrusci, grecii minoici, fenicieni, sudul Anatoliei
N – gena nordicilor, preponderenta la finlandezi, in densitate substantiala in Tarile Baltice
Q – gena hunilor lui Attila; densitatea extrem de rara a acestei gene in Europa pe care hunii au calcat-o in repetate randuri i-a mirat pe geneticieni; probabil pentru ca n-au luat in calcul doua aspecte: ca femeile fugeau in paduri din calea hunilor, iar cele violate isi ucideau pruncii nascuti din siluire
E1b1b – migratori din Africa, specifica berberilor
T – gena foarte rara in Europa, provenind din Etiopia



Region/Haplogroup I1 I2a I2b R1a R1b G2a J2 J1 E1b1b T(+L) Q N1c1
Albania 3 17 3 9 16 2 24.5 3.5 22 0 0 0
Austria 12 6 2 26 23 8 12 0 9 1 0.5 0.5
Belarus 3 18 1 49 10 0 1.5 0 9 1.5 1 5
Belgium 12.5 3.5 4.5 4 59.5 4 5 1 4 1 0.5 0
Bosnia-Herzegovina 2.5 50 0.5 13.5 4 2 6 1 14.5 2.5 0 0
Bulgaria 3 20 1 18 18 1 20 0 16 1 1 0
Croatia 8 42 1 29 8 1 3.5 0 6 1.5 0 0
Czech Republic 11 9 4 34 22 5 6 0 6 1 1.5 0.5
Cyprus 0 8 0 3 9 9 37 6 20 5 0 0
Denmark 30.5 0.5 5 12.5 44.5 1 3 0 2.5 0 0 1.5
England 14 2.5 4.5 4.5 67 1.5 3.5 0 2 0.5 0.5 0
Estonia 15 3 0.5 32 8 0 1 0 2.5 3.5 0.5 34
Finland 28 0 1 7.5 3.5 0 0 0 1 0 0.5 58.5
France 9.5 3 4 2.5 61 5 7 0 7 1 0 0
Germany 16 1.5 4.5 16 44.5 5 4.5 0 5.5 1 0.5 1
  North Germany 18 1 5 23 38 3.5 4 0.5 2.5 1 2 1.5
  East Germany 19.5 1 3 24 36 4 2 0 7.5 1 1 1
  West Germany 13 2.5 7 9 47 5 5 0 8 1.5 0.5 1.5
  South Germany 9.5 5 3 9.5 48.5 7.5 5.5 1 7.5 1.5 0.5 0.5
Greece 4 10 1.5 12 12 3.5 25 2 27 3 0 0
Hungary 8 15 2.5 32.5 17 5 7 0 9.5 1 1 1
Iceland 33 0 0 23 42 0 0 0 0 0 1 1
Ireland 7 2 4 3 79 1 1.5 0 2 0 0 0
Italy 2.5 3 1 2.5 49 7 18 2 11 4 0 0
  North Italy 6 2.5 2.5 3.5 55 2.5 11.5 0.5 11 4.5 0 0
  Central Italy 3 2 5 3.5 43 8.5 19.5 2 10 3.5 0 0
  South Italy 2.5 2.5 2.5 2.5 29 8.5 23.5 5 18 5.5 0 0
  Sicily 3 1 1 4.5 30 5.5 26.5 4 17.5 6 1 0
  Sardinia 0 37 0 0 22 15 10 2.5 10 1.5 2 0
Latvia 6 1 1 40 12 0 0.5 0 0.5 0.5 0.5 38
Lithuania 6 6 1 38 5 0 0 0 1 0.5 0.5 42
Macedonia 10 18 0 13.5 13.5 4 12 0 23 4 0 0
Netherlands 18.5 1 6 6 53.5 2.5 6 0 4.5 1 0.5 0.5
Norway 36 0 1 28 28 0.5 1 0 1 0.5 0.5 4
Poland 6 9 1 56.5 16.5 2 1 1 3.5 0 0 0
Portugal 2 1.5 3 1.5 58 6.5 8 3 12.5 2 0.5 0
Romania 1.5 17.5 2 22 22 1 24 0 6 2 2 0
Russia 5 10.5 0 46 6 1 3 0 2.5 1.5 1.5 23
  Bashkirs 0 0 0 26 47 0.5 2 0 0 0 0 17
Scotland 9 1 4 8.5 72.5 0.5 2 0 1.5 0.5 0.5 0
Serbia 2 29 4 15 7 1 10 1 24 7 0 0
Slovakia 6 10 1 40 23 1 4 0 11 1 2.5 0.5
Spain 2 4 1 2 69 3 4 1 6 1 0 0
  Basques 0 9 0 0 86 0 2.5 1 1 0 0.5 0
  Cantabrians 1 3 2 8.5 55 10.5 3 2.5 11 2.5 0 0
  Galicians 3 2.5 1.5 0 60 3 3.5 1 25 0.5 0 0
Sweden 42 0 2 23.5 21 0.5 1 0 1 0 0.5 7
Switzerland 7 1 3 5 48 10 6 0 9 0.5 0.5 0
Turkey 1 4 0.5 7.5 15 11 21 12.5 11 2 2 4
Ukraine 2 12 1 50 4 4 10 0 8 2 5 2
Wales 6 0.5 1 2 82 4 1.5 0 2 1 0 0
                         



ZONE INRUDITE CU ROMANIA
Region/Haplogroup I1 I2a I2b R1a R1b G2a J2 J1 E1b1b T(+L) Q N1c1
Albania 3 17 3 9 16 2 24.5 3.5 22 0 0 0
Austria 12 6 2 26 23 8 12 0 9 1 0.5 0.5
Belarus 3 18 1 49 10 0 1.5 0 9 1.5 1 5
Belgium 12.5 3.5 4.5 4 59.5 4 5 1 4 1 0.5 0
Bosnia-Herzegovina 2.5 50 0.5 13.5 4 2 6 1 14.5 2.5 0 0
Bulgaria 3 20 1 18 18 1 20 0 16 1 1 0
Croatia 8 42 1 29 8 1 3.5 0 6 1.5 0 0
Czech Republic 11 9 4 34 22 5 6 0 6 1 1.5 0.5
Cyprus 0 8 0 3 9 9 37 6 20 5 0 0
Denmark 30.5 0.5 5 12.5 44.5 1 3 0 2.5 0 0 1.5
England 14 2.5 4.5 4.5 67 1.5 3.5 0 2 0.5 0.5 0
Estonia 15 3 0.5 32 8 0 1 0 2.5 3.5 0.5 34
Finland 28 0 1 7.5 3.5 0 0 0 1 0 0.5 58.5
France 9.5 3 4 2.5 61 5 7 0 7 1 0 0
Germany 16 1.5 4.5 16 44.5 5 4.5 0 5.5 1 0.5 1
  North Germany 18 1 5 23 38 3.5 4 0.5 2.5 1 2 1.5
  East Germany 19.5 1 3 24 36 4 2 0 7.5 1 1 1
  West Germany 13 2.5 7 9 47 5 5 0 8 1.5 0.5 1.5
  South Germany 9.5 5 3 9.5 48.5 7.5 5.5 1 7.5 1.5 0.5 0.5
Greece 4 10 1.5 12 12 3.5 25 2 27 3 0 0
Hungary 8 15 2.5 32.5 17 5 7 0 9.5 1 1 1
Iceland 33 0 0 23 42 0 0 0 0 0 1 1
Ireland 7 2 4 3 79 1 1.5 0 2 0 0 0
Italy 2.5 3 1 2.5 49 7 18 2 11 4 0 0
  North Italy 6 2.5 2.5 3.5 55 2.5 11.5 0.5 11 4.5 0 0
  Central Italy 3 2 5 3.5 43 8.5 19.5 2 10 3.5 0 0
  South Italy 2.5 2.5 2.5 2.5 29 8.5 23.5 5 18 5.5 0 0
  Sicily 3 1 1 4.5 30 5.5 26.5 4 17.5 6 1 0
  Sardinia 0 37 0 0 22 15 10 2.5 10 1.5 2 0
Latvia 6 1 1 40 12 0 0.5 0 0.5 0.5 0.5 38
Lithuania 6 6 1 38 5 0 0 0 1 0.5 0.5 42
Macedonia 10 18 0 13.5 13.5 4 12 0 23 4 0 0
Netherlands 18.5 1 6 6 53.5 2.5 6 0 4.5 1 0.5 0.5
Norway 36 0 1 28 28 0.5 1 0 1 0.5 0.5 4
Poland 6 9 1 56.5 16.5 2 1 1 3.5 0 0 0
Portugal 2 1.5 3 1.5 58 6.5 8 3 12.5 2 0.5 0
Romania 1.5 17.5 2 22 22 1 24 0 6 2 2 0
Russia 5 10.5 0 46 6 1 3 0 2.5 1.5 1.5 23
  Bashkirs 0 0 0 26 47 0.5 2 0 0 0 0 17
Scotland 9 1 4 8.5 72.5 0.5 2 0 1.5 0.5 0.5 0
Serbia 2 29 4 15 7 1 10 1 24 7 0 0
Slovakia 6 10 1 40 23 1 4 0 11 1 2.5 0.5
Spain 2 4 1 2 69 3 4 1 6 1 0 0
  Basques 0 9 0 0 86 0 2.5 1 1 0 0.5 0
  Cantabrians 1 3 2 8.5 55 10.5 3 2.5 11 2.5 0 0
  Galicians 3 2.5 1.5 0 60 3 3.5 1 25 0.5 0 0
Sweden 42 0 2 23.5 21 0.5 1 0 1 0 0.5 7
Switzerland 7 1 3 5 48 10 6 0 9 0.5 0.5 0
Turkey 1 4 0.5 7.5 15 11 21 12.5 11 2 2 4
Ukraine 2 12 1 50 4 4 10 0 8 2 5 2
Wales 6 0.5 1 2 82 4 1.5 0 2 1 0 0
                         


LIMBA ROMÂNĂ ancestrală NU ESTE O NEO-LATINĂ, ci o PALEO-latină şi o PALEO-GERMANO-SLAVĂ a geto-dacilor (51-60 cuvinte).

Istoria4








Cf DEX, RUMÂN=ROMÂN=ŢĂRAN, omul ţării noastre. RUMÂN=ROMAN este doar o ipoteză, o simplă fantezie.Limba rumânilor are 2000 de cuvinte răspândite de geţi, azi singurele cuvinte europene antice vorbite în India, aşa zisele "indo"-europene ; 240, exclusiv româneşti, inexistente la alţi" indo"-europeni.
Comparaţi cu etimoanele DEX-ului şi cu armâna din http://solif.wordpress.com/
Cărţile mele le puteţi comanda şi la Librăria-Cuesdean telefon 0722.317.501, plătind factura la primirea coletului, cu un preţ mai mic decât în altele.
În toate enciclopediile, inclusiv în Wikipedia, scrie că, geţii au ajuns atât la Gibraltar ca Iler- geţi, Indi-geţi, cât şi în India, dându-i azi toponime în româneşte, nume de caste superoiare ale GEŢILOR (jet) şi ale GOŢILOR (got), inclusiv nume de teritorii, Daca, Gaia, La HORE, ape, Pangi-api, Zob, Indus, ca Indi-geţi şi Mas-geţi (massageţi), geţii maximi, Geţii cei Mari (mas, mare, inclusiv masiv, în latină şi în limba pahalavi a perşilor).
Vedem că ei vobeau dialecte româneşti atât pe parcursul până în Spania, cât şi pe cel până în India, unde au ajuns şi fraţii noştri macedoneni, sub Alexandru cel Mare, acum 2300 de ani.
Abia în India desluşim limba română paleolatină şi paleogermanoslavă a geţilor, cu o castă numită GOT, pentru că romanii nu au ajuns niciodată în Punjabi.

Neologismele germane din limba română contemporană, ştangă dangori, şurub saur, ţandără ciandara, turn tuar (T->D) duar, montură muntar mundra, ţigară ţigara, dop dadd, a hăcui hacauna, ştrengar cingar, cant canţa, gir paungirvi, şmecher maccar, mahăr mahar, a îndopa dapfna, lucernă lusan, bandă bande,nu puteau ajunge în Punjabul Indiei şi Pakistanului fără să fi fost duse de rumânii geţi ce şi astăzi se cheamă acolo casta GOŢILOR şi casta JEŢILOR.

Alte cuvinte germane sau slave nu-s în Punjabul Indian şi Pakistanez, decât cele comune cu limba română.
DE 12 ANI A APĂRUT UN STUDIU DE EXCEPŢIE: The American Heritage dictionary of Indo-European roots, Second edition, Hougton Mifflin, September 14, 2000, de Calvert Watkins; A dictionary of selected synonyms in the principal Indo-European languages: A contribution to the history of ideas, University of Chicago Press; Reprint edition (June 15, 1988), de Carl Darling Buck; Indogermanisches Etymologisches Worterbuch (1959), de Julius Pokorny; Lexicon der Indogermanischen Verben (1998, 2001), de Rix et al., text pe care îl accesaţi uşor şi la http://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:List_of_Proto-Indo-European_roots , nouns, http://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:List_of_Proto-Indo-European_nouns ce implică 569 cuvinte cu rădăcini indo-europene.
Din această lucrare am prezentat 236 cuvinte româneşti şi gotice aproape identice.
Nimeni nu a auzit de vreo cucerire a Romei de către slavi, cum nu a existat nici vreo cucerire a teritoriului românesc de către slavi, dar lucrurile sunt evidente: latina "are etimoane" slave, dacă persistăm în "logica" Academiei Române, precum AGoNI, AGNIS, foc, MATI, MAATER, mamă, CROVI, CRUOR, sânge, DEnI, DIES, zi, veCEROm, SERA, seară, NOCI, NOX, noapte, SOLnţe, SOLis, suare, LUNAI, LUNA, AdNA, UNA, DVA, DUA, TRI, TREI, CETâRE, CATRO, ŞESti, SEX, şase, SET, SEpTem, vOSem, OCto, NOVÂI, NOVEm, DESIat, DECEm, zece, TÂ, TU, MAIA, MEA, a mea, TVAia, TUA, a ta, NAŞA, NOStrA, VAŞA, VOStrA, VÂ, VOI, DOM, DOMus, casă, DOMAŞnâi, DOMESticus, domestic, VIDEti, VEDEre, SIDEti, SEDEre, a şedea, PERvâi, PRImum, primul, s-MERTI, MORTIS, moarte, JIVOT, VIVUS, viu, vietate, jivină, JIV, viu, în franceză, etc.

Acest studiu american din 2001 ne arată foarte clar că slavona veche şi cu latina veche sunt limbi gemene.
Fenomenul în sine neagă introducerea cuvintelor slavone la rumâni de către năvălitori străini, afirmând din contra emergenţa lor din acelaşi loc de origine, Bazinul Hidrografic al Dunării de Jos, teritoriul rumânilor geţi.
Din cele 569 rădăcini proto-indo-europene , ale acestui studiu, 500 revin românei (87 %), 437 limbii greceşti (76 %), 418 latinei (73 %), 310 limbii goţilor (54 %), 295 limbii slavone (51 %), 245 albanezei (43 %), 15 revin tracilor (2 %) şi două dacilor; dacii şi tracii fiind noi, cei care ne revendicăm oficial a fi altcineva.

Latina are în comun cu grecii 299 cuvinte (78,4 %), cu goţii 273 (64 %), cu slavona 243 (63 %) şi cu albanezii 169 (44,3 %).
Toate au originea în Bazinul Dunării de Jos, ceea ce numim azi cu termenul "limbi balcanice" sau "balcanisme".

Aşa cum spune şi poetul exilat Ovidius Publius Naso despre tomitani, constănţenii Tomisului de atunci, toţi geţii orăşeni, nu numai tomitanii, vorbeau o "greacă" stricată, comună, koine, o "balcanică", structurată pe româna ancestrală, fără de care nu s-ar fi putut desfăşura legăturile comerciale cu rumânii geţi.

Din 380 de cuvinte latine, doar 82 (21,6 %) nu sunt comune cu grecii.
ILER-GEŢII, INDI-GEŢII, APII, au întemeiat Catalonia (de limbă latină), în Peninsula Iberică, înainte de a apărea romanii, iar MASA- GEŢII (azi osetini, ceceni, alani, punjabi) au stăpânit Inainte de Cristos (BC) Bactria pericaspică şi nord-vestul Indiei.
http://en.wikipedia.org/wiki/File:Asia_323bc.jpg

GEŢII, GII, nomazi, au fost numiţi şi GOŢI, nu numai traci.
GEŢII păstori, nomazi, războinici, emigrând din Carpaţi, de pe izvoarele Vistulei, au ajuns să stăpânească în Suedia, iar din secolul I AD, o parte dintre ei s-au reîntors, s-au răspândit din nou pe Vistula, apoi în Dacia şi după aceea în toată Europa, zdrobind Imperiul Roman, inclusiv Dacia Romană, în alianţă cu Dacii şi instalând Împăraţii Geţi ai Romei.

Precum vorbim toţi europenii un amestec de cuvinte, latine, greceşti, slave şi germane, goţii scriau cu caractere "chirilice" cu secole înainte de a exista călugărul Chiril, uneori amestecate cu litere latine în acelaşi cuvânt, apud Wikipedia, Biblia lui Ulfila şi un alfabet getic din Istoria adevărului istoric, de Dr. în istorie Augustin Deac.
Nu există certitudinea, ci doar presupunerea că alfabetul "gotic" ar fi fost copiat după greci şi romani.
Putea să fie şi invers, "goţii" geţi putând aparţine şi civilizaţiei Cucuteni, nu numai epocii episcopului got Ulfila, cu atât mai mult că atât cel gotic al lui Ulfila, cât şi cel getic, prezentat de A. Deac, îl conţin pe chirilicul Ч ч = CI, necesar limbii române, dar absent în greacă.
Pe vremea goţilor, slavii nu existau.
Noţiunea de GOŢI este întemeiată pe un singur document amplu, scris de Jordanes, contemporanul goţilor, în anul 551AD, care spune şi el, acum 1500 de ani, despre Goţi că sunt Geţi, în tratatul său De Origine Actibusque Getarum.

Cu 200 de ani mai înaintea lui, şi Împăratul Iulian Apostatul (361-363 AD) şi apoi latinul Claudianus, inclusiv ibericul de origine gotă, Orosius, au susţinut că goţii erau geţi (conform cu Wikipedia engleză).

Astăzi, după 1500 de ani, savanţii spun că goţii erau nemţi, pentru că germanii sunt cei care locuiesc la nord de Rin, o chestiune absolut convenţională, dar inexactă, pentru că aceşti nemţi sau, bastarni, marcomani, heruli, suebi, vandali, vikingi, longo barzi, rugi şi goţi, erau nişte nomazi războinici ce, ca şi galii, au cutreierat toată Europa, de dinainte de Cristos şi 5-7 secole după, fără ca cineva să pună problema originii lor reale, de mai de dinainte şi nici a limbii pe care ei o vorbeau, care observăm că este o "latină şi română, sadea", inconfundabilă, mai ales dacă realizăm că de multe ori C se schimbă cu H ori G, P cu F, B cu P, fie ca scris, fie ca pronunţie.
HAUSE devine CASE şi HLIFAN devine CLEPAN adică cleptomanie, hoţie.

"Goţii" geţi au ajuns în Suedia după Glaciaţiunea Würm, când lumea avea deja o limbă. Spre deosebire de "DACICĂ şi ROMÂNĂ", limba GETICĂ "gotică" este inclusă de Calvert Watkins et al., printre cele aproximativ 10 limbi indo-europene care au generat vocabularul contemporan, cu 64 % din cel latin şi 54 % din totalul radicalilor indo-europeni.
De originea europeană, rumână, getică, a masageţilor şi de limba lor, nu a mai auzit sau comentat nimeni, până acum.
ROMÂNII AUTODEFININDU-SE OFICIAL CLONE ROMANE, NU MAI AU NICIO IDENTITATE.

Strabon spune că DACII şi GEŢII vorbeau aceeaşi limbă şi de aceea în acest tabel prezent şi pe Wikipedia în anexe "ca rădăcini proto-indo- europene" nu găsim decât 15 cuvinte tracice plus două dacice, dar găsim 310 cuvinte GETICE "gotice", identice cu cele vorbite azi de ROMÂNI şi înainte de anul 106 AD, când unii GEŢI din Suedia se reîntorceau în Dacia, poate chemaţi în ajutor, pentru că o parte dintre GEŢII "RUMÂNIEI" erau tocmai ocupaţi de romanii lui Traian.

Suedezii îşi cunosc bine trecutul şi ştiu că "goţii" lor se chemau şi GETAE şi RU-gii (geţii, GII, de pe RâUri, ca şi RU-mânii ori GII de pe ape, ca şi Api-GII din Apuglia Italiei, Ru-GII de pe Vistula), fiind GEŢI cu o gotă "latină", fără să fie ocupaţi de romani în Suedia.

Includerea goţilor de dialect latin în Ginta latină, motivează însăşi termenul de GERMANI, în conformitate cu constatările făcute în scris de Iulius Cezar şi romanii săi, ce au luptat la izvoarele Dunării şi la izvoarele Rinului.
Nimeni nu comentează faptul că limba goţilor a fost o "latină geamănă", constatată şi de Cezar, lumea ne fiind preocupată nici de acest adevăr ştiinţific şi nici de faptul că geţii, deveniţi goţi de multe feluri, recunoscându-se şi în Spania ca foşti închinători ai lui Za MOL xe, purtau totuşi toţi căciuli şi straie româneşti, la Ravena în Italia şi în Spania la Toledo, ca pe columna lui Traian, cum ne spune Gabriel Gheorghe în revista Getica.

Acest vocabular getic "gotic", este aproape identic cu cel al urmaşilor masa-geţilor, în Punjabi.
In lucrarea privind 569 rădăcini proto-indo-europene menţionată mai sus, el are cu 6 % mai multe rădăcini în comun cu româna decât cu latina.
Aproximativ 1/3 dintre cuvintele latine nu au rădăcini "gotice".
Limba "goţilor"geţi are 86 % rădăcini comune cu cuvinte româneşti, 80 % cu cuvinte latineşti, are 15 % (42) cuvinte care nu au legătură nici cu latina şi nici cu greaca, dar sunt comune cu româna şi are 8,7 % (24) comune doar cu grecii.
Getica gotică are 207 cuvinte, 76 %, în comun atât cu latina cât şi cu greaca, deci nu este o limbă care a devenit "latină" prin relaţia cu Imperiul Roman, ci face parte dintr-un creuzet danubian, în care s-a zămislit atât latina cât şi greaca ori slavona, desigur înainte de acest imperiu. Din punct de vedere arheologic şi istoric, atât goţii cât şi latinii au fost populaţii nomade, în perioada în care pe teritoriul "României" exista o dezvoltată societate sedentară agricolă a aceloraşi geţi, cu minuni artistice în Valea regilor geţi din "Bulgaria", ce l-au produs şi pe Orfeu (dimpreună cu muzele sale) de la care grecii au învăţat arta, poezia, muzica şi scrisul, aşa cum mărturisesc ei înşişi, după ce l-au "grecizat" pe Orfeu (nevrând să-şi recunoască descendenţa getică, tracică, adevăruri ce puteau să nu-i avantajeze, în postura de stăpâni de sclavi traci, respectându-se ca cei mai buni negustori, ce nu vor niciodată să rămână în pierdere, nici măcar la capitolul prestigiu, de care românii geţi de astăzi au uitat că există sau că are vreo valoare).

Legenda lui Aeneas din Troia, ca fondator al Romei, cât şi originea arheologică peridunăreană a Latiumului, arată că latinitatea a apărut în afara Peninsulei Italice şi că ea iniţial a intrat în această peninsulă, întorcându-se abia mai târziu la cei de la care ea a plecat.

După acest tabel, cu rădăcini de cuvinte prezentate de Calvert Watkins, et al., se poate afirma că "gotica" era o română antică la nivel de 86 %, o limbă "latină vulgară" în proporţie de 80 %, o "greacă veche" în proportie de 71 % şi o slavonă în proporţie de 63%.

ROMÂNA, nu numai că NU SE TRAGE de la ROMA, dar NU SE TRAGE nici de la slavi, nomazii din ZONA MOSCOVEI ori PETROGRADULUI, aşa cum sunt ei socotiţi astăzi.

Slavii nu ştiu cine sunt şi de unde se trag, dar lingviştii noştri oficiali afirmă fără niciun temei că ei ne-ar fi dat 1000 de cuvinte primare, matcă, aproape cât cele 1200 ale romanilor.
Spre deosebire de romani, care ne-au ocupat o mică parte din teritoriu, 165 de ani, nu există nici cea mai mică dovadă, arheologică ori de altă natură, că slavii ar fi călcat vreodată pe la noi.

Toponimele ce par a fi slave nu conţin niciun singur cuvânt autentic al slavilor nordici, ci mai curând pe cele ale grecilor dorieni (vezi Istoria antică a neamului românesc).
În anul 46 AD, Regatul clientelar al Traciei este transformat în provincie romană.
Ripa Traciae şi Scythia Minor sunt anexate provinciei Moesia şi toată Peninsula Balcani devine o posesiune romană, cu graniţa pe fluviu.

Până la această dată, Dunărea de Jos, dimpreună cu toţi afluenţii săi, a constituit o magistrală pentru un singur popor, get şi pentru o singură limbă, rumână, a geţilor din nordul şi din sudul fluviului, ca dovadă că terminologia, piscicolă, agricolă, militară, urbanistică şi religioasă cultică, este comună cu "slavii sud dunăreni", dar nu cu "slavii nord carpatici", cu care împărţim doar 2,5 %, 35 de cuvinte, din vocabularul nostru ancestral (conform DEX).

Datele din istorie ne spun că slavii au venit din nord în sud.
Autonimul Slavic este reconstituit ca Slověninъ.
Cel mai vechi document scris care îi atestă pe slavi Словене Slověně este în sudul Dunării şi datează din secolul al IX-lea.
El, cu înţelesul de cuvânt de slavă, slăvitor, este scris în slavonă (litere commune cu scrierea dacică de pe plăcile de plumb de la Sinaia) şi coincide cu creştinarea slavilor "sudici"din Bulgaria, anul 864 AD, după care ei se intitulau "pravo slavnici", adică slăvitori ai adevăratei credinţe, cu reprezentarea abstractă a Dumnezeirii, ca la geto-daci, nu a "credinţei eretice" ca aceea de la Roma, ce îşi face chip cioplit.

Această credinţă "pravo-slavnică"era credinţa geţilor şi avea şi un limbaj liturgic slavon, străvehi, slavona, cu mult timp înainte de 864.
Deci înainte de 864 AD, înainte de creştinarea lor, nici nu putem vorbi de slavi.

Creştinarea slavilor bulgari s-a făcut în slavonă, limbajul creştin vernacular din tot teritoriul Imperiului Roman de Răsărit, de dinainte de 864, limba acceptată ca sfântă, de Papă,"limba de slăvire a Dumnezeirii la geţi", existentă şi în mănăstirile macedonene, pe care "cehii" nu au recunoscut-o ca limbă slavă, izgonind-o din mijlocul lor dimpreună cu mesagerii ei, călugării macedoneni Chiril şi Metodiu, care se pretindeau slavi, în sensul de slăvitori ai Dumnezeirii pr(ea ad)evă(rate), pravo-slavnice.

În Imperiul Roman de Răsărit, după peste 300 de ani de creştinism conspirativ, în Dobrogea şi pe Dunărea de Jos, este atestată "slavona geţilor de slăvire a Dumnezeirii", prin Patriarhul Constantinopolului, Ioan Gură de Aur, care a scris în anul 399, că TRACII AU TRADUS SCRIPTURILE ÎN LIMBA LOR NAŢIONALĂ (A. Deac, p. 33), motivul acceptului de "limbă sfântă", din partea Papalităţii.

Fără îndoială că şi 500 de ani mai târziu, macedonenii călugări, Chiril şi Metodiu, erau în posesia acestei Biblii besice şi au folosit terminologia ei getică, dimpreună cu alfabetul ei getic (=tracic, besic, dacic de la Sinaia) pentru a "inventa slavona şi scrierea chirilică", propagată de ei la slavi.

Spre deosebire de orice altă limbă, ne fiind o limbă inventată ad hoc, ci datorită tocmai vechimii şi răspândirii ei în rândul enoriaşilor Imperiului Roman de Răsărit, limba slavonă a fost recunoscută de către Papă ca "limbă sfântă", în perioada creştinării slavilor, dar nu a fost recunoscută ca limbă slavă de către slavii autentici, de origine nordică, din "Cehia".

Bizantinul Procopius scrie despre unii pe care îi numeşte Σκλαβῖνοι Sklabinoi, pe care contemporanul său bizantin Jordanes, 550 AD, îi numeşte Sclaveni în latină, iar alţi bizantini îi numesc pe aceştia Getae.
Triburile sarmato-alanice ale sclavenilor şi anţilor, vorbitoare de dialecte getice nordice, etichetate drept slavi, plecând de la aceste înscrisuri ale lui Procopius şi ale lui Jordanes, erau numite getae, adică geţi, de către alţi oficiali bizantini printre care Marcellinus Comes, 517 AD, pe care îl găsiţi şi în Wikipedia engleză.

Slavii nu au participat decât în mod pasiv la expediţiile militare ale barbarilor şi în secolele al VII-lea-al VIII-lea s-au aşezat într-o mare parte a Rusiei actuale, între Elba, Vistula şi Dunăre, precum şi în Balcani; uneori amestecaţi cu "alte populaţii"(Guido A. Mansuelli, p. 325, vol.II).
Teritoriul este imens şi oricât de prolifici i-am socoti pe slavi, aceştia "fără alte populaţii", nu ar fi putut să îl acopere în intervalul scurt de aproximativ 100 de ani.
Aceste "alte populaţii" nu aveau cum să fie decât rumânii geţi sedentari, agricultori şi băştinaşi aici de milenii.
Avarii au dominat militar zona noastră timp de 230 de ani şi nu ne-a rămas de la ei nici măcar un singur cuvânt. De ce ne-ar fi pricopsit acoliţii lor, slavii, cu 1000 de cuvinte ?!

Există afirmaţii, fără dovezi, ca cele ale lui Andrei Oţetea (A. O.), că în 480 AD apar pentru prima dată triburile bulgarilor la frontiera Dunării de Jos şi în secolele 6-7 pătrund slavii în regiunile extracarpatice şi intracarpatice ale României", dar să nu uităm că triburile nordice sarmato-alanice ale sclavenilor şi anţilor etichetaţi drept slavi erau numite şi getae, adică tot geţi, de către alţi diverşi oficiali bizantini.

În anul 623 triburile "slave" conduse de Samo s-au răsculat împotriva avarilor şi au format un stat care s-a destrămat după 34 de ani.
În anul 681 s-a constituit primul stat "slav" din Peninsula Balcanică=Uniunea celor 7 triburi. Împăratul Constantin Pogonatul recuoaşte primul ţarat bulgar, care va dispărea după 337 de ani.
În 716, Justinian II îl investeşte cu titlul de Cezar "Ţar", pe hanul Tervel, pentru ajutorul pe care i l-a acordat spre a-şi recăpăta tronul (A. O.).
În 864 sau 865 AD, Ţarul Boris, împreună cu o parte din aristocraţia bulgară primesc creştinismul de la Biserica constantinopolitană, odată cu introducerea creştinismului ca religie oficială în statul bulgar (A. O.).

Creştinarea "slavilor" a fost un demers al Imperiului Bizantin, ce i-a angrenat în toată regia acţiunii de creştinare pe mulţi călugări macedoneni, cu un vechi discurs liturgic propriu, înţeles cel puţin parţial de cei ce urmau să se creştineze, evident străin de latină, la o primă impresie, ei ne fiind slavi, pentru că slavii încă nu aveau cum să aibă mănăstiri şi călugări.

Integrarea bulgarilor printre creştinii rumâni geţi majoritari, cu care păreau să aibă şi interesul comun de a scăpa de impozite, de opresiunea imperială bizantină a grecilor, a făcut ca forţa bulgarilor să tot crească, rumânii fiind înrobiţi dintotdeauna mai mult de preocupările lor agricole decât de cele politice, de care scăpau cu o dijmă oarecare, sărind la bătaie abia atunci când era prea târziu, când le ajungea cuţitul la os.

În numai 29 de ani de la creştinare, pentru 33 de ani, 894-927, Ţaratul bulgar cunoaşte maxima lui expansiune, pentru ca slavii bulgari să fie apoi exterminaţi, 91 de ani mai târziu, de către Vasile Bulgaroctonul, în 1018, persistând doar eticheta de bulgari, moştenită posibil de la ipostaza Bal, a lui Zamolxis, de unde Tri-Balia ori Balcani, BAL-gar-ii şi nu de la Volga.

Nomazi prin locuri străine erau slavii nu românii.
Confuzia bulgari şi slavi, întreţinută de greci, începe în anul 679 AD, când mongolii volgari ai lui Asparuh, de pe Volga, posesori de câteva cuvinte europene, ruseşti, culese pe parcurs, au trecut Dunărea din Basarabia şi i-au supus pe "slavii" de aici, cele 7 triburi de geţi nordici, sarmaţii anţi şi sclaveni.

Oricine îşi poate da seama că Asparuh nu a putut trece Dunărea cu un popor, ci cu o minusculă trupă de luptători, poate foarte vrednici de au cucerit "Statul slav al celor 7 triburi", care la rândul lor nu puteau fi decât o mână de oameni, de vreme ce au intrat imediat în subordinea acestei trupe a lui Asparuh.

Istoricii recunosc că bulgarii =volgari erau puţini la număr şi inculţi, motivând astfel pierderea limbii lor mongole, cu obiceiuri cu tot, în rândurile "slavilor" celor 7 triburi, însă nu înainte de a le lăsa numele drept moştenire.
Totul are un iz confuz, de legendă.

Cronologia evenimentelor arată că ei au devenit o forţă după ce au fost primiţi în comunitatea de rumâni geţi creştini sud dunăreni prin creştinarea din anul 864.
Creştinare poate însemna şi căsătorii mixte, rezultând noi amici ai slavilor, privilegiaţi de grecii bizantini pentru diverse servicii, inclusiv colectarea de biruri de la populaţia majoritar latinofonă, vorbitoare de rumână getică.

Această populaţie şi-a restrâns progresiv graiul la cel getic liturgic, slavon şi a refuzat să mai folosească vocabularul perceput de greci ca latin, devenit ţinta agresiunii elene, stâlcindu-l, fie precum vlahii, fie inversând sistematic unele sunete în cuvânt, cum ar fi primul, pervâi, prea adevărat=pravo, etc, semnalizând invers până şi cu capul, precum bulgarii, pentru a pretinde astfel că-i un popor străin de loc, ca şi sclavenii, nu unul autohton rumânofon, "latin", spre a scăpa de persecuţii diverse şi de împovorătoarele impozite bizantine impuse de o castă de greci, dibaci mânuitori ai devizelor "Divide et impera. Divide ut regnes".

Persecuţia latinofonilor rumâni geţi, numiţi şi valahi ori vlahi, lipsiţi chiar şi de preoţi şcoliţi în limba rumână, până de curând, a rămas în vizorul bisericii ortodoxe din Constantinopol şi Grecia.

Ea s-a extins la biserica ortodoxă din toate ţările slave, Bulgaria, Macedonia, Serbia, etc, rumânii geţi fiind deliberat confundaţi cu foştii persecutori, romanii idolatri şi persecutaţi la rândul lor, până la exterminare, de către pravo-slavnicii geţi, deveniţi slavi, în cadrul panslavismului, la ordinea zilei.

Ele sunt mai dure decât persecuţiile islamului, în teritoriile ajunse musulmane.
Slavona, "bulgară", s-a păstrat în biserica română până în secolul al XVIII-lea, printr-o limbă română scrisă cu buchii în alfabet chirilic (buchii, cuvânt de fapt prezent la germani, buc=BOOK=fag=răboj?="carte", poate de pe vremea lui Wulfila, episcopul geţilor goţi, creştini în Dacia anilor 300 AD).
Nimeni nu a realizat clar faptul că noi şi cu bulgarii avem în comun 1000 de cuvinte rumâneşti geto-daco-moeze şi că de aceea rumânii şi "slavii" din tot Imperiul Roman de Răsărit au o terminologie, piscicolă, agricolă, urbană şi clericală, comună, înţelegând şi ce spuneau "bulgarii" în biserică, spre deosebire de cehi şi neamurile lor nordice slave, ce nu înţelegeau ce au spus în biserică "slavii bulgari" Chiril şi Metodiu.

Acest fond daco-moez din biserică a facilitat deznaţionalizarea galopantă a rumânilor din sudul Dunării, pe lângă faptul că un simplu sufix –EV, făcea ca românul să intre în biserică Gheorghe şi să iasă de acolo bulgarul Gheorgh-EV, la botezul încăput pe mână bulgărească, sub oblăduirea foarte interesată a grecilor din Imperiul Bizantin, care nu permiteau rumânilor latinofoni să aibă preoţi în limba lor, evident preocupaţi să nu le scape puterea la latinii majoritari (vezi lupta bizantinilor contra latinilor, Andrei Oţetea, p. 131-132).

Identificându-se cu limba daco-moeză, în biserica bulgărească, ce avea doar câteva cuvinte ruseşti, aduse de mongolii volgari, înmulţite apoi prin schimburile de misionari cu ruşii din Chiev şi Moscova pe care bulgarii i-au creştinat, mulţi români au şi adoptat pe nesimţite această falsă naţionalitate slavă, cu toată sinceritatea şi cu toată convingerea, devenind azi nişte vajnici duşmani ai românismului, ca şi fraţii noştri ajunşi unguri şi secui, încăpuţi, oarecum la fel, în aceeaşi cursă diabolică, prin folosirea botezului ca pârghie de deznaţionalizare a rumânilor geţi antiidolatri fanatici şi totuşi politic, propagandistic, confundaţi cu romanii idolatri, cu păgânii, de către noii geţi nordici, ajunşi slavi, în sud şi apoi slavi pravo-slavnici, în nord, instigaţi de către noii greci şi de către noii maghiari, "creştini".

Geto-daco-moeza slavonă a avut acelaşi efect dezastruos şi printre rumânii nord pontici, care, prin biserică, au tot mărit rândurile ruşilor pravoslavnici, până la Vladivostoc. Slavii care nu ne-au dominat niciodată "ne-ar fi dat" peste 1000 de cuvinte slave, sud dunărene, care lipsesc însă cu desăvârşire în nord, la slavii de origine, la slavii nord carpatici. Acestea sunt cuvinte însuşite de "slavii" sud dunăreni de la "alte populaţii", adică de laromânii din sudul Dunării, care aveau limbajul de slăvire a lui Dumnezeu, slavona, cu 800 de ani înainte de creştinarea "slavilor" bulgari, cei care au transmis mai apoi acest limbaj liturgic românesc, la toţi ceilalţi slavi, cu ocazia creştinării lor, prin misionarii trimişi de către călugării macedoneni de la Salonic, îndrumaţi de discipolii lui Chiril şi Metodiu, precum a fost difuzată şi araba Coranului la musulmani.

Bulgarii nu sunt slavi ci geţi ca şi noi.
Oricât ar părea de necrezut, ca şi geta gotică, slavona geţilor din sudul Dunării şi cu latina au rădăcini foarte apropiate, detectabile atât în studiul celor 569 rădăcini proto-indo-europene amintite mai sus, cât şi în limba urmaşilor de astăzi ai masa-geţilor, în Punjabi, ce au cuvinte din care uneori rezultă mai multe sinonime româneşti, unele de etimon slavon, altele de etimon latin.

Din The American Heritage dictionary of Indo-European roots, Second edition, Hougton Mifflin, September 14, 2000, de Calvert Watkins, conform căruia constatăm că LATINA VECHE şi SLAVONA sunt "limbi gemene", transmitem zilnic câte 10 cuvinte:
Nr. Latină. Slavonă. Română.(B, P, V, F, şi C, H, G ori P, C sau R, L, sunete apropiate, recunoscute a se schimba uşor între ele, prin alunecări eufonice).
1.PLaga(plangoo) Placati a Plesni (a plânge?)
2.deBilis Bolii Bolnav
3.Faba BOBU Bob(fasolea bob)
4.Fagus Buzina Fag
5.Flavus(fulica) Belii Bălai
6.Fraater Bratri Frate
7.Tonaare sTenati Tuna
8.Longus dLugu Lung
9.fUmus dImu FUm
10.fOres dvIri POarTa
11.hUmus zEmlia pĂmânt
12.Tepor Teplost a încălzi, a Topi
13.Cerebrum Sernia Corn
14.Cor Sridice Cord inima
15.CLoaaca sLiza Clăti, a Lăia
16.Clueere Slovo a auzi,(cu urechi Clăpăuge)
17.Centum Suto Suta
18.Indulgeere(plevium) Dligu- a se angaja,Indeletnici
19.gNoscoo zNati cuNoaşte
20.gRanum zRino GRâu
21.GEnu zvEno Genunchi
22.GEMMa zUbu proeminenţă=dÂMB=dINte=zÂMBET
23.HELvus zElenu(ZLATO) a străLuci, HOLDa, ZALD aur la daci, ZOLOTO la ruşi (HARI,Scr.R->L)
24.Hortus Gorod Gard
25.Ferus zVer Fiară
26.Hiems zIma Iarna
27.Cacare Cacati a Căca
28.Carpere Cirepu a Culege
29.Cum Cu Cu
30.Cruor Cruvi sânge
31.CuPere Kipeti a Fierbe
32.Caseus Cvasu aCruţ
33.GeLu hLad frig,Ger
34.GRanem Grizti a Roade
35.Habeere Gobino a lua,a Găbji GĂBUÍ
36.HAEDus zAjeci iED
37.PrehenDEre GaDAti a lua,a Da
38.HOstis gOsti Oaspete
39.Quiees poCiti-în timp Ce
40.HOrdeum gRosdu Orz
41.QuAttuor CEtire pAtru
42.Fiilum Jitsa Fir,noJiţă
43.Vivere Jiti Viu
44.GRavis juRnuvi GReu
45.ManiFestus Pitati a întreBa ,a îmBia
46.Mirus sMeio a râde,a zâMbi
47.Taurus Turu Taur
48.Sedeo Sedeti a Şedea
49.Serere Seti a Semăna,însămânţa
50.Septem Sedmi Şapte
51.Capus Copajo Sculă
52.Nurus sNuha Noră
53.Sal Soli Sare
54.SAlvus sUlei salvat,întreg,nevătămat
55.Lieen sLezena spLină
56.Stoo Stati a Sta
57.Soror Sestra Sora
58.Socrus Svecuru Socru
59.Sibare Svistati Şuiera
60.Somnus Sunu Somnu

http://www.facebook.com/notes/lucian-iosif-cue%C5%9Fdean/limba-rom%C3%A2n%C4%83-ancestral%C4%83-nu-este-o-neo-latin%C4%83-ci-o-paleo-latin%C4%83-%C5%9Fi-o-paleo-german/438238616229703

preluare prin George Negru

  • Bold
  • Italic
  • Underline
  • Stroke
  • Quote
 
  • 250 Characters left