Loading...
 Sfatul Țării Românilor de Pretutindeni
Aristide Buzuloiu / Site ATITUDINI
Aristide Buzuloiu

Evaluare utilizator: 0 / 5

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
 
Monumentul trădării naţionale şi al crimei împotriva umanităţii, celor ce au semnat, susţinut, sau au votat pentru trecerea sub tăcere a pactului molotov-ribbentrop

Proiectul monumentului. Braţele contopite în rugăciune, până la înălţimea de treizeci şi trei de metri, la treizeci şi trei de ani înălţându-se Iisus Hristos în Eternitatea Sa, la Tatăl Ceresc. Această rugăciune este înălţată de România, care crede în conlucrarea Domnului nostru Iisus Hristos şi a Maicii Sale, cu noi românii, întru Adevăr şi Dreptate. De asemenea, în conlucrarea cu toţi sfinţii şi martirii noştri de dinainte şi de după Zalmolxe şi Deceneu, cu toţi sfinţii şi martirii noiştri, cu strămoşii noştri, din toate timpurile de dinainte şi de după Hristos. Prin conlucrarea celor din viaţa aceasta, cu a celor din viaţa cerească, vom ajunge, ca totdeauna în istoria omenirii, să demonstrăm că imperiile nu sunt iubite de Cer şi că la dispariţia lor se implică însuşi Dumnezeu. Braţele se înalţă din harta geografică a României.

Împrejurul documentului, pe soclu, vor fi înscrise numele celor care au semnat, sau au votat Tratatul cu Ucraina, fără menţionarea Pactului Molotov-Ribbentrop. Datorită acestui Pact criminal, URSS a ocupat o bună parte a teritoriului României. De asemenea numele celor care au pledat pentru semnarea, ignorarea Pactului, sau susţinerea aberaţiei că Pactul Molotov-Ribbentrop nu mai este valabil azi, pentru România. Doar pentru România, în timp ce ţările baltice s-au prevalat de el, eliberându-se din imperiul sovietic, devenind  independente. Deşi pentru România ştergerea consecinţelor acestui Pact era în derulare. Cultivarea unei prietenii autentice, de către Ucraina, prin restituirea teritoriului Românesc, României, ar fi făcut din Ucraina una din cele mai prospere ţări. Nu România reprezintă un pericol pentru Ucraina, ci Ucraina este sursa propriei instabilităţi. Pericolul pentru ea vine de la Moscova şi din faptul că nu a ştiut să-şi facă din Uniunea Europeană şi din România prieteni adevăraţi. De fapt a şantajat Uniunea Europeană şi SUA, pentru a-i accepta situaţia de imperiu, prin jocul său duplicitar, Ucraina fiind una din fondatoarele principale, alături de Federaţia Rusă, a Comunităţii Statelor Independente. Oficialii români care au acceptat ignorarea Pactului Molotov-Ribbentrop, au căzut în plasa unor forţe oculte antieuropene şi antiromâneşti, indiferent prin cine li s-a inoculat această ignorare. Cei care au semnat, susţinut şi votat Tratatul cu Ucraina, fără menţionarea Pactului Molotov-Ribbentrop, au certificat astfel scoaterea din istorie a crimei împotriva  umanităţii, dând certificat de bună purtare lui Hitler, Stalin, Molotov-Ribbentrop, naziştilor şi bolşevicilor, fiind în fapt avocaţii apărării acestora. Dar pentru aşa ceva nu există prescriere! URSS, prin acest Pact criminal, a anexat parţial sau total, Lituania, Letonia, Estonia, Finlanda, Polonia şi România. Maşina de război, odată pornită, nu s-a mai oprit, până când a cuprins întreaga lume. Pactul Molotov-Ribbentrop a fost menţinut  activ, de către URSS, până la 24 decembrie 1989, când l-a declarat nul de la bun început. În mod automat şi România este îndreptăţită să intre în posesia întregului teritoriu anexat prin acest Pact.

Ucraina ştia că Uniunea Europeană, NATO şi SUA acţionează pentru a limita ameninţarea Federaţie Ruse faţă de U. E., aşa ceva fiind mai uşor de atins, prin sprijinirea independenţei Ucrainei, iar în perspectivă, prin integrarea Ucrainei în U. E. Ştiind, a încercat să şantajeze UE şi SUA să i se accepte graniţele întemeiate pe acest Pact. UE şi SUA, în afara oricărui dubiu, nu sunt avocaţii apărării Pactului nazisto-bolşevic. Dar, cu totul neaşteptat, tocmai preşedintele României, a parafat Tratatul cu Ucraina, ignorând acest Pact. UE şi SUA aveau destule exemple, pe care şi Ucraina le cunoaşte foarte bine, de modificare a graniţelor. Chiar atunci mai continuau modificări ale frontierelor, de la Marea Baltică, la Marea Neagră şi sudul Balcanilor, modificări ce vor pune piatra de temelie pentru un viitor prosper şi paşnic pentru întreaga Europă. Pentru întreaga Europă? Nu tocmai, deoarece modificările s-au oprit între Ucraina şi România. În ultimii ani s-au modificat frontierele între Lituania, Letonia, Estonia şi URSS, între Republica Moldova şi URSS, între cele două Germanii, între Cehia şi Slovacia, între Slovenia şi Serbia, între Republica Macedonia şi Serbia. Cu situaţii diferite. SUA nu recunoscuseră niciodată încorporarea ţărilor baltice în Uniunea Sovietică, dar au recunoscut şi recunosc faptul că atât Basarabia, şi nordul Bucovinei au fost anexate în baza aceluiaşi Pact Molotov-Ribbentrop. Se poate însă observa cu uşurinţă să s-au modificat atât graniţe recunoscute de toate părţile prin Tratatul de Pace de la Paris, din 1947, sau Acordul de la Helsinki, cât şi graniţe nerecunoscute de SUA – cazul ţărilor baltice. Mai mult, consecinţele Pactului Molotov-Ribbentrop, în cazul Românei fuseseră parţial înlăturate, prin desprinderea Republicii Moldova din URSS. Cu alte cuvinte, se poate spune că pentru România, fenomenul era în derulare. In Tratatul de Pace de la Paris, din 1947, URSS a impus formularea că frontiera dintre URSS şi România este cea stabilită în 1940 prin “acordul” dintre URSS şi România. Prin cuvântul acord, URSS a vrut să ascundă faptul că frontiera a fost impusă prin ultimatumul dat de URSS, în 1940, pe baza Pactului Molotov-Ribbentrop. SUA şi în cazul R. Moldova a avut aceeaşi opinie, ca între Ucraina şi România. Era în faţa graniţelor URSS stabilite prin Tratatul de Pace de la Paris şi prin acordul de la Helsinki. De aceea nu s-a grăbit să recunoască independenţa R. Moldova. O sursă a Departamentului de Stat al SUA susţinea că „problema e complicată de faptul că Moldova nu cuprinde toate teritoriile româneşti anexate de Uniunea Sovietică“ (De ce nu recunosc – încă? – Statele Unite independenţa Republicii  Moldova — Ţara nr. 39, septembrie 1991). Celelalte fuseseră înglobate în Ucraina. Şi cu toate acestea SUA va recunoaşte aceste modificări de graniţă, va recunoaşte R. Moldova. Subliniem că Independenţa R. Moldova a survenit înainte de 1 decembrie 1991, când ucrainienii, în cadrul unui referendum, votează pentru indenpendenţă (La 31 august 1989 limba română a fost proclamată limbă de stat în R. Moldova. La 3 sept. 1990 se crează funcţia de preşedinte al republicii. La 23 mai 1991, RSS Moldovenească devine Republica Moldova. La 23 iunie, Parlamentul proclamă suveranitatea Republicii Moldova. La 27 august 1991, Parlamentul proclamă Independenţa Republicii Moldova. La 25 decembrie 1991, Gorbaciov declară că URSS încetează să existe. La 1 martie 1992, R. Moldova este primită în ONU). După cum se poate constata, în faţa voinţei ferme a celor două guverne româneşti, de la Chişinău şi de la Bucureşti, SUA şi-a schimbat opinia, recunoscând R. Moldova, cu alte cuvinte modificarea unor frontiere recunoscute. Astfel, în această parte a Europei era deschis drumul spre normalitate. Dar în 1996, în anul semnării Tratatului dintre România şi Ucraina, care era poziţia SUA? Aceeaşi. D-l E. S. Alfred Moses, ambasadorul Statelor Unite la Bucureşti a declarat: „Ceea ce voiam să spun este că e prea târziu pentru modificarea frontierelor. Frontierele dintre România şi Ucraina sunt stabilite. Ele sunt recunoscute prin Acordul de la Helsinki, semnat de România. Problema modificării frontierelor în Europa   s-a închis, fără posibilităţi de redeschidere“. D-l Alfred Moses şi-a exprimat speranţa că România, Rusia şi Ucraina vor ajunge la un acord în ceea ce priveşte denunţarea Pactului, „odios, detestabil, convenit între două regimuri totalitare“. Nici preşedintele României, nici diplomaţii români nu au reţinut au atenţie aceste declaraţii. Este clar că d-l Alfred Moses trebuia să facă această declaraţie, de rămânere a graniţelor aşa cum sunt, deci în favoarea Ucrainei, pentru a satisface dorinţele Ucrainei. Dar Alfred Moses, diplomat de carieră, a lăsat două căi legale de pledare a cauzei româneşti, dacă oficialităţile româneşti, aşa, după cum, totuşi, se presupunea, s-ar fi angajat pe acest drum:

1) Frontierele sunt recunoscute prin Actul de la Helsinki, semnate şi de România. Ambasadorul SUA face referire la acest acord. Se ştie că tocmai acest acord oferă posibilitatea modificării frontierelor prin înţelegere între părţi.

2) Pactul Molotov-Ribbentrop este declarat fără nici o reţinere, odios şi detestabil. Exprimarea speranţei că România, Rusia şi Ucraina vor ajunge la un acord în ceea ce priveşte denunţarea Pactului, exprimă direcţia tratativelor.

România era blindată. Îi trebuia tact, fermitate şi să rămână protejată în faţa întregii lumi, de Acordul de la Helsinki şi de Pactul Molotov-Ribbentrop.

Oficialii români n-au ţinut cont că acest Pact este odios şi detestabil. Dimpotrivă, l-au muşamalizat. Cumplită responsabilitate şi detestabilă, în întreaga viaţă politică internaţională. Din nou imaginea României a fost deteriorată pe cursa lungă a istoriei. Dar iată că o singură ţară, Ucraina (În fapt imperiul URSS de apus), grav contaminată de microbul imperial sovietic, a insistat şi a vrut să şteargă din memoria întregii lumi, Pactul nazisto-bolşevic. De ce? Pentru a rămâne în continuare beneficiara acestui Pact. Şi cine o sprijină? Este incorect a spune România, ci nişte persoane care prin concursul unor împrejurări deosebite istorice şi politice, au ajuns în fruntea României, în frunte cu d-l Emil Constantinescu, preşedintele României. Dumnealui a călcat în picioare cele două precedente din chiar cele două state româneşti, România şi Republica Moldova, din 1991. Primul, Declaraţia de Independenţă a R. Moldova, are o referire clară la Pactul Molotov-Ribbentrop, la întregul teritoriu al României anexat de URSS, deci şi la cel care azi mai este inclus în Ucraina, însăşi R. Moldova fiind constituită de către URSS pe o parte din acest teritoriu. Al doilea, Declaraţia Guvernului României, tot din 1991, prin care se recunoaşte independenţa R. Moldova, de asemenea se referă, fără echivoc, la Pactul Molotov-Ribbentrop, recunoaşterea Independenţei R. Moldova fiind considerată ca un pas decisiv spre înlăturarea pe cale paşnică a consecinţelor nefaste ale Pactului. Cum de chiar omul din fruntea României, a călcat în picioare aceste precedente, acţionând făţiş împotriva intereselor poporului român? Ignorarea acestor două declaraţii este de ajuns pentru a fi excluse orice explicaţii, acum şi în vecii vecilor. Doar cu câteva luni înainte de alegerile generale, din 1996, Convenţia Democrată din România, al cărei preşedinte era d-l Emil Constantinescu, s-a opus cu succes semnării Tratatului cu Federaţia Rusă, deoarece nu se denunţa Pactul Molotov-Ribbentrop. Şi aşa ceva a contat enorm, electoratul votând pentru un astfel de viitor preşedinte al României. Care, doar la câteva  luni, în acelaşi an 1996, după ce a ajuns preşedinte al României, într-o grabă uluitoare, ne-a pus pe toţi asupra faptului împlinit, acţionând contrar atitudinii CDR de dinaintea alegerilor. Ceea ce ne dă dreptul să ne întrebăm dacă nu cumva este şi în serviciul unor interese străine (Moscova-Kiev). Cum am respinge această întrebare, când şeful statului român, sfidnd poporul român, a făcut deliberat servicii moştenitorilor Pactului nazisto-bolşevic? A făcut servicii Uniunii Europene, SUA, României? În nici un caz. Doar Moscovei şi Kievului. Chiar dacă a încercat să arunce praf în ochii românilor, că ar fi ceva interese ale UE. Şi că în UE nu vor intra ţări care au probleme teritoriale între ele. Ucraina are teritoriu de restituit! Ucrainei îi era şi îi este imposibil să acceadă în UE, cu drepturi depline. Dar dumnealui, d-l Emil Constantinescu a acţionat şi împotriva părţii sănătoase, în curs de debolşevizare a Ucrainei. De vindecare de microbul imperial. Avem în vedere pe toţi deputaţii Ucrainei din Congresul Deputaţilor Poporului  al URSS, care, la 24 decembrie 1989, au votat, în unanimitate, pentru dclararea Pactului Molotov-Ribbentrop, nul ab initio. În felul acsta d-l preşedinte Emil Constantinescu a sprijinit forţele bolşevico-imperiale din Ucraina. Se va redresa Federaţia Rusă, economic şi militar? Înseamnă că-i va ridica d-lui Emil Constantinescu un monument. La fel şi Kievul, prin acei cetăţeni ai Ucrainei care au uitat ce soartă au avut imperiile şi continuă să aibă. Desigur din această situaţie cea mai expusă este Ucraina. Occidentalii ştiu să aprecieze cinstea, respectarea adevărului şi dreptatea. Ucraina mai reprezintă, prin teritoriul său extranaţional, un real pericol pentru UE şi o tenataţie pentru Moscova, de a-şi apropia, sau anexa Kievul. Dacă Ucraina ar fi renunţat la cele două vârfuri de lance (prin teritoriile româneşti) îndreptate împotriva Europei Occidentale, până în Slovacia, şi pe Dunăre, până în Serbia (Şi Bulgaria), azi UE ar fi înaintat fără nici un risc până la adevăratele frontiere ale Ucrainei şi nu ne îndoim, ar fi investit enorm în Ucraina, inclusiv mari sume nerambursabile. Dar a înaintat, într-o primă etapă, numai militar, prin NATO, în Polonia, pentru a-şi mări gradul de apărare. Urmează posibilităţi şi eforturi, în timp, de a fi incluse şi celelalte ţări din est în UE. Dar integrarea progresivă a Ucrainei imperiale ridică mari semne de întrebare, riscul Moscova-Kiev ne fiind înlăturat. Ucraina nu este mai bogată şi mai sigură pe viitorul său cu teritoriile româneşti (nordul Bucovinei, Herţa, nordul şi sudul Basarabiei şi Insula Şerpilor), dimpotrivă. Ucraina nu a câştigat încrederea nimănui, dimpotrivă.  Prin pactul nazisto-bolşevic, de care benefiază azi, nu a păcălit conştiinţa ţărilor din Europa şi nici SUA, dar s-a păcălit pe sine. Îi menţine pe semnatarii Pactului, victorioşi, în istorie. Îngrijorătoare eroare de calcul. Actualele graniţe ale Ucrainei păstează intactă şansa revenirii militaro-strategică a Moscovei-Kiev, în raportul strategic faţă de UE, aproape ca pe vremea URSS, ceea ce înseamnă că UE şi SUA n-au prea câştigat, atât de mult, pe cât se pare. Riscul unei astfel de reveniri, pe fundalul sărăcirii ţărilor din spaţiul de dominare fost sovietic, rămase în afara NATO, nu este exclus. Moscova are posibilităţi foarte mari de manevrare în interiorul Ucrainei – în Crimeia ruşii formează 67% din populaţie, iar în întreaga Ucraină ruşii sunt în proporţie de 20-25%, compacţi mai ales în jumătatea de sud a Ucrainei. Este limpede că Ucraina a fost manevrată, în legătură cu Pactul Molotov-Ribbentrop, atât de la Moscova cât şi din Ucraina. O înţelegere Kiev-Moscova, de voie sau de nevoie, crează iar vechiul drum al URSS până în Europa Occidentală, fără ca UE şi SUA să se poată opune. Dacă drumul spre Slovacia şi Serbia ar fi fost exclus, prin revenirea la graniţele corecte, de dinainte de Pactul Molotov-Ribbentrop, Moscova nu ar mai fi visat la restauraţia imperială. Poporul ucrainian a mai fost expus dispariţiei, de către Federaţia Rusă. Salvarea Ucrainei trece, spre UE, prin România. Doar renunţând la anexiunile făcute prin Pactul Molotov-Ribbentrop.


  • Bold
  • Italic
  • Underline
  • Stroke
  • Quote
 
  • 250 Characters left