Loading...
 Sfatul Țării Românilor de Pretutindeni
Aristide Buzuloiu / Site ATITUDINI
Aristide Buzuloiu

Evaluare utilizator: 0 / 5

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
 
Stenograma convorbirilor purtate de Preşedintele Societăţii Culturale Bucureşti-Chişinău, d-l Gheorghe Gavrilă Copil, la Ministerul Învăţământului al Republicii Federative Ruse, la Comitetul pentru Ştiinţă şi Învăţământ al Sovietului Suprem al RSES Ruse, la Cabinetul Prim Vicepreşedintelui Sovietului Suprem al RSFS Ruse (Moscova 7-9 august 1990) 

Gheorghe Gavrilă-Copil, Preşedintele Societăţii culturale «Bucureşti ­Chişinău»: — După cum prea bine se ştie, din 1940, poporul român trăieşte în trei state, în România, Republica Moldova şi Ucraina, cu alte cuvinte în România, Bucovina de Nord şi Basarabia. Am sosit în Republica Moldova în urmă cu câteva săptămâni pentru şco1arizarea gratuită, în România, a o mie de copii din Bucovina de Nord şi din Basarabia. Am solicitat acordul oficialităţilor din domeniul Învăţământului, din Cernăuţi şi Odesa. Atât din partea Republicii Moldova, cât şi din partea oficialităţilor din Ucraina, ni s-a răspuns «da». În Republica Moldova selecţionarea copiilor a luat sfârşit. Procesul continuă în Bucovina de Nord şi în sudul Basarabiei. Din partea română, numărul de burse se va mări. Republica Moldova, cât şi Ucraina au acceptat să aducem profesori români în Bucovina de nord şi sudul Basarabiei. Bineânţeles, fără nici o rublă din partea Ucrainei sau a Republicii Moldova. S-a mai acceptat ca profesorii şi învăţătorii români din Republica Moldova şi Ucraina să meargă- pentru reciclare sau perfecţionare în România. Deci, după 50 de ani de despărţire, relaţiile sunt fireşti, normale şi vedem cu toţii că aşa este foarte bine.

Pentru prima dată, socot că ne putem privi cu adevărat, cusinceritate în faţă, ruşii şi românii, în problemele învăţământului. Am sosit la Moscova, într-o ţară mare şi puternică şi nu mă îndoiesc că ea va şti a fi şi bună faţă deminoritatea de români (de moldoveni) dinFederaţia Rusă, pe linie de învăţământ. Am auzit că faptele,deja, ne-au luat-o înainte, cămi­norităţile din Moscova învaţă in limba lor,aşa că lucrurile audeja o pornire. In România sunt vreo200.000 de ruşi. Nimeni nu-i împiedică să-şi cultive limba maternă, dingrădiniţă până la terminarea şcolii generale, a liceului. Universităţile, bineânţeles, sunt înlimba română. Dar românii sunt între 500 de mii şi un milion în spaţiul dintre Nistru şi Răsăritul Siberiei. Ei sunt urmaşii  deportaţilor de altă dată, sau cei care auplecat de nevoie lalucru în afara Republicii Moldova. Noi ştim că rusul are inimă bună şi că dacă aceşti români, acolo unde trăiesc compact, dacă ar învăţa în limbamaternă, şi-arregăsi liniştea sufletească, seninătatea şiar munci cu mai mult spor. Eo mică minoritate faţă de oceanul poporului slav, în care se află, încât cultivarea în limba lor maternă ar fi ca o floare în vitrina Rusiei, în relaţiiIe Rusiei cu celelaltepopoare. In România şi celelalte minorităţi învaţă în limba lor maternă, cum este cazul populaţiei maghiare. Şicu toate acestea, poporul român nu este mai slab, ci dimpotrivă. Şi este un popor mic.

Acum, noi am pornit spre Siberia, cu gândul de a invita spre România sau spre Basarabia şi Bucovina, spre Republica Moldova, pe acei copii româno-moldoveni, care vor să studieze în locurile lor de origine, în limba maternă. Cu oficialităţile din Odesa, problema s-a pus deschis. Oricând, copiii ucrainenilor din România, dacă sunt invitaţi din Ucraina, sunt liberi să vină să studieze în Ucraina. Principiul este valabil pentru oricare din minorităţi. Întrebarea este următoarea: dacă principiul studierii în limba maternă aplicat la Moscova se poate aplica şi pentru minoritatea românească din Federaţia Rusă. Rusia poate face această reparaţie morală unor oameni foarte necăjiţi. Poate depăşi chiar situaţia existentă în Europa de Apus, în legătură cu  minorităţile. România şi Uniunea Sovietică sunt ţări vecine, între ele securitatea şi K. G. B. – ul pot dispărea. Sunt doar nişte probleme umane, uşor de rezolvat, pentru a ne putea privi în faţă. Cam acestea sunt problemele pentru care am avut onoarea să fiu primit.

Eventual, dacă s-ar putea aduce profesori din România şi pentru localităţile din Siberia sau dincoace de Ural sau de oriunde, dacă n-ar exista cadre necesare pentru început, aşa cum aducem în Republica Moldova şi în Ucraina.

VLADIMIR BORISOVICI NOVICIKOV – Ministrul adjunct alînvăţământului public al R. S. F. S. R.: — Bine. Aş vrea să studiez problema într-un context mai larg, pentru început făcându-vă cunoştinţă, poate, cu poziţia noastră principială în ceea ce priveşte problema limbii minorităţilor naţionale prezente pe teritoriul Rusiei. Rezultă că conceptul general se reduce la o contribuţie multiplă. În tot cazul, noi nu avem intenţia să interzicem acest lucru sau să limităm pe cineva, când apare dorinţa să se studieze în limba maternă, şi mai mult ca oricând, se elaborează o serie de măsuri organizatorice orientate, din partea Guvernului, spre soluţionarea acestor probleme.

G. G. COPIL: Perfect.

V. N. NOVICIKOV: La noi, în ierarhia subordonării faţă de minister, există câteva institute de cercetări ştinţifice şi cel mai mare din ele, care posedă un potenţial ştiinţific considerabil, este chiar Institutul care se ocupă cu problemele naţionale ale şcolii, care cercetează problematica învăţământului în limba maternă, adică chiar întrebarea pusă în discuţie de D-stră. În prezent, în structura ministerului, constituim secţii speciale, care se vor ocupa de problemele naţionale şi regionale. Fireşte, care îşi vor desfăşura activitatea nu numai prin prisma instruirii în limba maternă, dar care îşi vor asuma scopuri cu mult mai largi — şi anume renaşterea şcolii de cultură naţională, istorie şi tradiţie; noi credem că în perioada stagnării, şcoala  a fost peste măsură controlată de stat.

G. G. COPIL: Eu nu sunt de acord: cultura naţională fără cultivarea limbii, de fapt, este sortită dispariţiei şi, în loc să fie mai multe flori într-o grădină, începe să fie numai una.

V. B. NOVICIKOV: Fireşte. Să zicem, noi nu am făcut investigaţii pentru a afla pe cei ce ar dori să studieze în limba română pe teritoriul Rusiei, sau să aflăm numărul elevilor care şi-ar exprima dorinţa să înveţe limba română ca limbă străină. Asemenea cercetări nu am făcut.

G. G. COPIL: Sunt convins că problema există. E un început de drum pentru Rusia. Ştiind că problema există, am venit cu un gând bun în plus, tocmai pentru a fi pornită la modul concret.

V. B. NOVICIKOV: Probabil, nu neg acest fapt şi vreau numai să subliniez că legea care este recunoscută azi pe teritoriul ţării, conform căreia limba în care se învaţă, este aleasă de familie şi copil. A învăţa o limbă sau alte, este de competenţa numai şi numai a familiei şi nu avem nici un motiv să refuzăm acea parte a populaţiei din republica noastră, care e cointeresată să studieze în limba română şi suntem gata să susţinem aceste iniţiative. Nu, n-au fost piedici.

G. G. COPIL: N-au fost piedici, în ultimii 2-3 ani. Însă înainte, n-au fost decât piedici.

V. B. NOVICIKOV: Dar noi vorbim de prezent cu D-voastră.

G. G. COPIL: În Ucraina, însă, am constatat, că şi acolo unde satele au învăţământ în limba ucraineană, satele româneşti, din Bucovina sunt libere să îşi deschisă învăţământ în limba română.

V. B. NOVICIKOV: Dar să fim mai pragmatici. Aş vrea să concretizez în care regiuni ale Siberiei aţi hotărât să vă deplasaţi?

G. G. COPIL: Noi am dori să mergem la Irkutsk, Novosibirsk, Kurgan şi Tiumeni. Dar noi cunoaştem foarte multe localităţi, atât la Răsărit cât şi la apus de Ural, încât dacă Ministerul Învăţământului va dori să colaboreze, să se colaboreze la completarea localităţilor în care trăiesc români, noi suntem gata, atât cei de la Bucureşti, Societatea Culturală «Bucureşti – Chişinău», cât şi oficialităţile de la Chişinău să înaintăm o listă cu localităţi, o listă care, fără doar şi poate, este incompletă.

V. B. NOVICIKOV: Am mai vorbit, că nu ne-am preocupat, în special, de această problemă. Vă pot spune, însă, că dvs. o să aveţi întâlniri cu conaţionali, probabil o să discutaţi în ce măsură sunt cointeresaţi ei în ceea ce priveşte rezolvarea problemelor legate de instruirea în limba română, sau orice altă formă de reînviere a limbii. Şi oricare ar fi varianta propusă, noi suntem gata să o sprijinim, să o transpunem în practică, fireşte cu ajutorul respectiv din partea dvs. Însă dacă în timpul călătoriilor dvs. veţi găsi localităţi cu populaţie românească compactă, să presupunem în Reg. Kurgan, noi nu avem în următorii 1-2 ani nici o posibilitate să punem la dispoziţie cărţi şi manuale în limba română. Pentru că nu avem aşa ceva. Noi suntem gata să convenim asupra problemei în cauză, căutând varianta optimă, cooperând cu dvs. fără ca să tergiversăm în rezolvarea celor discutate.

G. G. COPIL: Bine. Pentru început eu am să rog Ambasada Republicii Moldova, de aici, din Moscova, să ia legătura cu Academia de Ştiinţă de la Chişinău, care are deja publicate câteva atlase de folclor, dialectologie, etnografie. Este vorba de localităţile, atâtea câte au putut fi cercetate, începând de la Nistru, până în Siberia, deci o evidenţă oficială, publicată. Ar fi primul aspect documentar pentru o evidenţă. Deci sunt documente oficiale deja apărute în U. R. S. S. Este bine să se pornească de la cele oficiale, restul fiind terenul destul de mare, pe măsură ce se mai descoperă celelalte, se vor lua în consideraţie.

V. B. NOVICIKOV: Bine, dar dacă e să vorbim de învăţarea limbii române sau despre învăţământul în limba română, eu aici fac o diferenţă.

G. G. COPIL: Fie că se numesc români sau moldoveni, tot români sunt.

V. B. NOVICIKOV: Nu aceasta am avut în vedere. Pur şi simplu avem o situaţie aparte cu limbile minorităţilor. Se poate întâmpla ca orice limbă să fie învăţată ca obiect de sine stătător — iată o variantă. O s-o lămuresc.

G. G. COPIL: În ţară, minorităţile naţionale, de pildă ungurii, studiază toate materiile în limba maternă — limba maghiară, – dar învaţă şi Limba Română pentru că sunt cetăţeni ai României.

V. B. NOVICIKOV: Aceasta e o altă treaptă în evaluarea problemei, cu mult mai serioasă. Eu mă limitez la a distinge următoarele etape, dat fiind faptul că noi începem de la un capăt totul, pe teritoriul Rusiei, spre deosebire de Moscova. Noi avem posibilitatea să ne mişcăm după următoarele etape: prima, de a se introduce în loc, sau pe lângă alte limbi străine limba română după programă. A doua: — învăţarea limbii în instituţiile preşcolare. O altă variantă ar fi mai complicată, ar fi nevoie de literatură didactică pentru toate obiectele din şcoală, însemnând studierea deplină în limba română. E mai complicat şi poate fi folosit numai pentru etapa a doua.

Da, suntem de acord să colaborăm, dacă populaţia românilor care locuiesc compact pe teritoriul Rusiei va declara că doreşte să înveţe şi să-şi înveţe copiii în limba română. Noi nu avem nimic împotrivă. Nimic nu ne poate împiedica s-o facem.

G. G. COPIL: Este normal, sunt vremuri de mari speranţe, de mare bucurie şi nu mă îndoiesc, că în perioada de restructurare, când omului nu-i mai este frică să-şi spună dorinţa, multe grupuri, majoritatea grupurilor de origine românească din Federaţia Rusă, vor dori să existe. Pentru că dacă nu învaţă deloc în limba maternă, dispar. Ori, nu aş vrea ca Rusia, peste ani de zile, să se simtă jenată că numai de pe teritoriul său a dispărut minoritatea românească, iar pe teritoriul României şi al altor ţări din Europa, minorităţile există. Rusia şi-ar putea dobândi o mare atracţie, tocmai prin cultivarea valorilor spirituale ale minorităţilor, ar putea avea un mare prestigiu. Această mică minoritate românească ar fi acel liant de prietenie de cursă lungă, cursa mileniului ce vine,  între poporul român şi poporul rus. Dar până acum, să fim exacţi, împotriva poporului român s-au exercitat, cu violenţă, o sumă de privaţiuni. Să fim exacţi, este vorba  de fiii deportaţilor. Aşa ceva înseamnă obligativitatea unor reparaţii morale. Sau nu  numai deportaţi, ci şi cei care au fost obligaţi să-şi părăsească locurile natale.

Eu, ca român, trebuie să-l privesc pe rus în faţă, iar rusul să mă privească şi pe mine în faţă, să nu mai existe nimic din moştenirea aceea care ne-a făcut să nu fim absolut sinceri. Acest lucru se poate îndrepta prin formula cea mai simplă, prin noua generaţie. Cum creştem noua generaţie? Îi învăţăm să uite trecutul şi să se bucure de prezent. Trecutul nu trebuie să mai fie activ, trebuie să moară? Aceasta depinde numai de căldura inimilor noastre, a generaţiilor de azi. Eu sunt convins că Rusia are un mare viitor. Nu e vorba de conjunctură şi de diplomaţie, la o şedinţă de lucru, ci este o convingere personală şi, repet, încheind, lucrul acesta Rusia îl poate dovedi de pe acuma, prin felul în care tratează problemele cu un profund caracter uman. Cam asta ar fi ceea ce am avut de spus.

V. B. NOVICIKOV: Îmi face plăcere să observ că astăzi în convorbirile noastre, nu există punct în care ar putea fi o neînţelegere sau vreo discordanţă.

G. G. COPIL: Vă mulţumesc! Am venit cu sinceritate totală. În lucruri de felul acesta, nici un pic de minciună nu este bună. Punând în faţă cinstea, nu avem probleme  în viitor. E clar.

V. B. NOVICIKOV: Fără vreo reţinere, vă pot spune că noi avem o bună înţelegere şi nu orice înţelegere, orice situaţie prietenească, ci una care trebuie văzută construindu-se pe fapte de seamă. Iată, după întâlnirile pe care le veţi avea pe unde veţi merge, va trebui să purtaţi dorinţele şi aspiraţiile de a învăţa limba natală a celor cu care vă veţi întâlni. Noi pregătim în acest sens o atmosferă călduroasă. Iată, eu cred că aici se deschide un câmp prolific de cooperare comunitară. Pentru toţi cei ce învaţă, noi ne considerăm alături de dvs.

G. G. COPIL: Eu abia aştept să mă întorc în ţară pentru a comunica Ministerului Învăţământului din Bucureşti această veste bună care are darul de a linişti sufletele tuturor, românilor, ruşilor, pentru ca să trăim cum n-am trăit până acum, ca nişte prieteni absolut adevăraţi.

V. B. NOVICIKOV: Eu consider, şi aş vrea să cred, că întâlnirile cu cetăţenii sovietici de pe teritoriul ţării noastre vor confirma şi vor duce la rezolvarea problemelor pe care le-am avut în vedere aici. Eu cred că astfel de întâlniri, desigur se vor referi la acele întrebări şi probleme cu care ne-am confruntat noi azi. Cred că următorii paşi vor fi contactele care vor face cunoscute prietenilor noştri poziţia noastră.

G. G. COPIL: Nu mă îndoiesc deloc de acest lucru. Voi face doar constatarea că toţi cei de aici, regretăm că aceste lucruri n-au fost făcute, eventual, cu douăzeci-treizeci de ani mai devreme.

V. B. NOVICIKOV: Da. Dar oricum suntem fericiţi că am început totuşi. De acum mergem pe acelaşi plan.

G. G. COPIL: Domnule Ministru Novikovici Vladimir Borisovici, vă mulţumesc! Iată-ne că grăim aceeaşi limbă: a omeniei, a grijii faţă de copii. Din clipa aceasta, un astfel de Ministru nu se deosebeşte cu nimic de Ministrul Învăţământului din România, sau de Ministrul Învăţământului din Moldova, de Ministrul Învăţământului din Rusia, pentru că nu există probleme delicate, există numai probleme umane pe care ambii le rezolvă. Vă dorim fericire dvs. şi familie dvs. Toată dragostea!

ŞORIN VLADIMIR PAVLOVICI, Preşedintele Comitetului pentru Ştiinţă şi Învăţământ al Sovietului Suprem al R. S. F. S. Ruse: — Luaţi loc, vă rog! Vă cerem iertare, dar noi ne aflăm în stadiul de instalare. Abia acum am primit încăperile care au fost repartizate Comitetului şi de aceea, vă rog să ne scuzaţi pentru starea în care vă primim.

G. G. COPIL: Eu ştiu că şi aici lucrurile sunt în formare, ca şi la Bucureşti, ca şi la Chişinău. Ne-a fost foarte greu să găsim acest cabinet. Poate că, nici cabinetul domnului Hasbulatov nu se ştie exact unde e, dar ştiu că, după cele ce vom discuta acum, în mod sigur, va fi foarte cunoscut.

V. P. ŞORIN: Şi încă foarte repede!

G. G. COPIL: Cel puţin în raportul Rusiei cu poporul român.

VORONŢOV VALERII ALEXANDROVICI-VicepreşedinteleComitetului: — Sperăm că la Bucureşti cabinetul va fi găsit mai uşor.

G. G. COPIL: Este o ţară mai mică. Nu vreau să vă răpesc timpul şi deci aş vrea să intru direct  în subiect.  Sunt de aproape  o lună şi jumătate în  U. R. S . S.  Am venit din România în Republica Moldova cu o  mie de burse pentru românii din Moldova, pentru copiii din Republica Moldova, pentru a veni în România pe timp de patru ani, să-şi facă liceul.

V. P. ŞORIN: Dacă am înţeles bine, România a dat o mie de burse, pentru ca elevii să poată învăţa în România.

G. G. COPIL: Domnule Vicepreşedinte, vă comunic că poporul român din 1940 încoace în urma Tratatului Ribbentrop-Molotov, trăieşte în trei state: România, Republica Moldova şi Ucraina, cu alte cuvinte în România, în Bucovina de Nord şi Basarabia. Pornind de la acest adevăr, am plecat în Ucraina, la Odesa şi Cernăuţi, cu aceeaşi problemă pe linie de învăţământ.

Bucovina şi Basarabia constituie teritoriile României anexate în 1940. Oficialităţile ucrainene ne-au înţeles. De asemeni, au fost de acord să luăm copii din Bucovina şi din judeţele din sudul Basarabiei, în România, la carte. Au fost de acord să aducem şi profesori din România în Bucovina şi în judeţele din sudul Basarabiei. Aceeaşi situaţie s-a aprobat, bineînţeles, în Republica Moldova. Am făcut un pas mai departe. Ştim că poporul român a suferit cumplit, un foarte număr de români a fost deportaţi în Siberia. Alţii au fost obligaţi să-şi găsească de lucru în Siberia sau în alte republici, încât azi trăiesc în afara Bucovinei sau Basarabiei, între 500 de mii şi un milion de români. Sunt cei mai oropsiţi, cei mai necăjiţi dintre ai noştri. Pentru ei am venit la dvs., cu probleme de învăţământ, privite sub două aspecte: 1. Să luăm copii din Siberia pentru a veni la şcoală în Republica Moldova sau România . 2. În al doilea rând pentru cei care vor dori să deschidă învăţământ în limba maternă, să studiem posibilităţile de a-i ajuta la faţa locului. Acelaşi probleme le-am discutat ieri cu domnul Vice-prim-ministru al Învăţământului, domnul Novicikov Vladimir Borisovici. A răspuns foarte frumos la ambele întrebări: da, da. Acum am venit aici, pentru că simt inima Rusiei cum se depărtează de trecut, de moştenirea grea, de pe vremea lui Stalin şi Brejnev. M-am orientat după situaţia minorităţilor din ţară. Să luăm numai două minorităţi: maghiară şi rusă. Acum, ele primesc drepturi pe linie de învăţământ şi cultură. În plus, lucru de care n-au putut benefia nici ei, de fapt, nici noi, de libertăţile specifice. Cei aproximativ două sute de mii de ruşi beneficiază de toate drepturile culturale şi pe linie de învăţământ pe care le doresc, până la terminarea şcolii medii. Dacă în România şi în alte ţări din Europa, se are grijă să nu dispară minorităţile, într-o ţară atât de mare, ca Rusia, în care minoritatea românească este foarte mică, ar fi un păcat inexplicabil, care nu se poate trece cu vederea, dacă s-ar admite acest lucru. Cred că dacă Ucraina şi Repubilca Moldova, aceasta din urmă într-o situaţie mai delicată, pentru că este vorba de blocul etnic al poporului român, au acceptat acest adevăr, sper că şi Federaţia Rusă să-şi amintească că urmaşii deportaţilor, fiii sclavilor  de altădată, mai sunt în viaţă. Cred că între România şi Rusia, Securitatea şi K. G. B.-ul pot dispărea cu totul, printr-un simplu exmen de încredere, rezolvarea problemelor umane. Ştim că, aici, Guvernul este în formare. Am sosit acum pentru a nu mi se putea reproşa, cândva, că am venit prea târziu. Acestea sunt problemele şi aştept cu nerăbdare şi cu foarte mare încredere aceleaşi răspunsuri pozitive.

V. P. ŞORIN: Vă răspundem scurt, aşa cum s-a răspuns la Minister: da, da. Pot să dau câteva amănunte: 1. În primul rând, ne luăm obligaţia să informăm pe toţi românii care trăiesc pe teritoriul Rusiei despre posibilitatea pe care o acordă Rusia. Toţi care vor primi această informaţie şi vor dori să beneficieze de dânsa, îi vom ajuta să facă studiile în România. Acolo unde există populaţie română compactă, e posibilă şi organizarea unor şcoli.

V. A. VORONŢOV: Concret, de ce fel de ajutor aveţi nevoie din partea Comitetului nostru?

G. G. COPIL: De un statut legal, prin organele de specialitate, Ministerul Învăţământului, Comisia Parlamentară, etc. Deci acestea, Ministerul şi Comisia, să beneficieze de o lege aprobată de Guvern, din care să reiasă că minoritatea românească are dreptul la învăţământ în limba maternă. Asemenea lege pentru minorităţi, chiar dacă a existat, a fost birocratică, dar niciodată aplicată.

V. P. ŞORIN: Eu cred că noi trebuie să încheiem un Acord între guvernele R. S. F. S. Ruse şi României. Comitetul nostru ne va ajuta în acest sens.

G. G. COPIL: Înţeleg că pot, din clipa aceasta, să comunic Guvernului român poziţia dvs.

V. P. ŞORIN: Am ajuns la un acord de principiu.

G. G. COPIL: Sigur că da, de principiu.

V. P. ŞORIN: Un acord de principiu pentru elaborarea unui acord între Guvernele noastre.

V. A. VORONŢOV: Înţelegerea care presupune rezolvarea unor probleme sub aspect tehnico-material.

V. P. ŞORIN: Şi noi dorim ca, într-un timp cât mai scurt în condiţiile de libertate din România, să fie pregătit proiectul unei atari înţelegeri.

G. G. COPIL: Cred că există probleme interne ale Rusiei pentru o astfel de lege. Dar înţeleg că, pentru o astfel de lege, se doreşte o colaborare absolut deschisă şi sinceră cu partea română.

V. P. ŞORIN: Şi pe baza acestei înţelegeri, noi vom lucra pe teritoriul Rusiei.

G. G. COPIL: Perfect. Este o deschidere totală, încât eu sunt  sigur că, în următorii 2-3 ani, românii şi ruşii se vor putea privi liber în faţă. Ceea ce înseamnă, în mod deschis, o mare fericire de ambele părţi.

V. A. VORONŢOV: Noi niciodată n-am închis ochii şi întotdeauna am fost dispuşi şi binevoitori faţă de români.

G. G. COPIL: Este perfect, pentru oamenii care formează acest Guvern. Lucrul acesta se poate afirma, într-adevăr, pentru ultimii 2-3 ani. Deci, nu dintotdeauna, ci de acum, de când avem încredere, altfel nu s-ar fi venit. Noi am crezut în răspunsul pe care ni l-aţi dat dvs., înainte de a porni de la Bucureşti. Şi am pornit de la premiza că a nu spune adevărul integral, înseamnă a face o mare greşeală. La următorul pas, birocraţia, falsul şi minciuna s-ar fi văzut. Numai sinceritatea pune fundaţia care rezolvă, pentru mileniul ce vine, o lume bună şi odihnitoare pentru toţi.

V. A. VORONŢOV: Problema concretă pentru noi este: locuitorii ţării noastre şi ai Statului rus, vrem să ştim în ce condiţii vor învăţa.

G. G. COPIL: Noi am luat elevi din Ucraina şi Republica Moldova pentru clasa a IX-a, X-a, XI-a, XII-a, deci pentru liceu. Liceul la noi este de 12 ani, asigurându-li-se în mod gratuit instruirea şi manualele, masa şi căminul.

V. P. ŞORIN: Eu cred că detaliile acestor probleme se pot rezolva în cadrul unui Acord.

G. G. COPIL: Eu cred că este ajuns unul de principiu, restul se va stabili la nivel de Guverne.

V. P. ŞORIN: Noi, în principiu am convenit.

G. G. COPIL: La nivelul dvs. guvernamental, partea română din Guvern, cu partea dvs. din Guvern, vor dezbare aspectele concrete. Este extraordinar acordul de principiu. Detaliile se vor stabili în timpul tratativelor.

V. A. VORONŢOV: Când o să fie gata proiectul şi când va putea fi prezentat?

G. G. COPIL: Eu fac următorul lucru: o informare deplină către Guvernul român, cel târziu până într-o săptămână. În acelaşi timp, în clipa de faţă, sunt în drum spre Siberia, dar voi face informarea prin Ambasada Română de aici, şi, totodată, prin Legaţia Moldovei, voi informa Guvernul de la Chişinău. Se pare că este o zi splendidă. După 50 de ani, am găsit un limbaj, într-adevăr normal.

V. A. VORONŢOV: Este necesar ca această convorbire foarte serioasă să aibă o stenogramă.

G. G. COPIL: Totul este înregistrat. Intenţionăm să aducem la cunoştinţa opiniei publice din România integral, trasmiţând acest lucru la Televiziune.

V. A. VORONŢOV: Tot protocolul acestor convorbiri va fi redactat şi publicat pentru ca românii să poată afla conţinutul lui. De asemenea trebuie propus Televiziunii noastre să arate această peliculă, pentru informarea opiniei publice.

G. G. COPIL: Vă rog, din tot sufletul, să transmiteţi domnului Preşedinte Elţîn şi domnului prim-vicepreşedinte Hasbulatov toată dragostea noastră şi convingerea că împreună cu dvs. şi cu toţi  ceilalţi membri ai Guvernului, vor reuşi să pună temelia unei lumi în care drepturile omului să nu mai fie călcate în picioare.

V. A. VORONŢOV: Noi îl stimăm foarte mult pe Boris Nicolaevici Elţîn, care face tot posibilul pentru a stabili relaţii care duc spre o lume umană. Oamenii îl stimează foarte mult pe Boris Nicolaevici Elţîn.

G. G. COPIL: Noi suntem convinşi şi sperăm din tot sufletul şi suntem alături de acest Guvern, care lucrează şi într-adevăr rezolvă problemele profund umane. Se simte, deja, o inimă caldă, care începe să palpite.

 V. A. VORONŢOV: Am dori în încheiere, să ne exprimăm speranţa că România, care merge spre o cale nouă, să obţină în timpul cel mai apropiat succese în dezvoltarea sa şi, dacă vom avea ocazia, vom fi bucuroşi să fim martorii realizării problemelor care au fost discutate acum.

G. G. COPIL: Eu sunt convins că, începând cu anul acesta, suntem martorii primului început concret.

V. A. VORONŢOV: Mulţumim! Toate cele bune!

G. G. COPIL: Toată dragostea!

V. A. VORONŢOV: La revedere!

G. G. COPIL: La revedere!

V. A. VORONŢOV l-a informat pe domnul HASBULATOV, prim-vicepreşedintele Sovietului Suprem al RSFS Ruse, despre convorbiri şi despre cele convenite. După opinia domnului Voronţov, partea română a fost  satisfăcută de aceste rezultate.

*

În timpul primirii la domnul SERGHEI BORISOVICI MEDVEDEV, adjunctul domnului prim-vicepreşedinte al Sovietului Suprem al R. S. F. S. Ruse,  domnul Voronţov, adresîndu-se domnului Serghei Borisovici Medvedev i-a spus: Azi am făcut o faptă foarte bună în stabilirea bunelor relaţii între Rusia, România şi Republica Moldova. Domnul Medvedev şi-a exprimat satisfacţia şi încrederea în transpunerea în practică.

V. F. ŞORIN: Principalul e ca rezultatul să existe.

G. G. COPIL: Eu mă simt atât de bine aici, încât uneori uit că nu sunt la Bucureşti.

V. F. ŞORIN: Minunat!

G. G. COPIL: Vă aşteptăm în România! Domnule Serghei Borisovici Medvedev, sperăm să răspundeţi la invitaţie şi să veniţi împreună cu soţia. Sunt sigur că veţi avea o invitaţie din partea Guvernului român!

                                                    Ţara(Chişinău) nr. 39, 1990
                                                Alianţa Civică nr. 57, 58, 1991

  • Bold
  • Italic
  • Underline
  • Stroke
  • Quote
 
  • 250 Characters left