Loading...
 Sfatul Țării Românilor de Pretutindeni
Aristide Buzuloiu / Site ATITUDINI
Aristide Buzuloiu

Evaluare utilizator: 0 / 5

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
 
Leonida Lari - Mihail Gorbaciov

La puţine zile după 22 decembrie 1989, după victoria Revoluţiei Române, au sosit, de la Chişinău, Leonida Lari, Grigore Vieru, Nicolae Dabija, la PNŢ-CD, călăuziţi de steaua speranţei. Voiau să cunoască PNŢ-CD şi, în mod special, persoana care, pe data de 23 decembrie adresase Moscovei un mesaj în care susţinea că Revoluţia este a românilor, aceştia fiind în stare să o ducă singuri la capăt, intervenţia militară a trupelor sovietice în România fiind, deci cu totul şi cu totul inoportună, iar, pe de altă parte, se solicita libera trecere peste Prut, între România şi Republica Moldova.

La al doilea mesaj, un memoriu adresat Congresului deputaţilor poporului al URSS, semnat de aceeaşi persoană, în numele Comitetului Naţional de acţiune Bucureşti – Chişinău trecere liberă, comitet devenit ulterior Societatea culturală Bucureşti – Chişinău, d-l Eduard Sevardnadze, a răspuns, la Bucureşti, pe data de 7 ianuarie 1990, că la nivelul cel mai înalt vor începe o serie de convorbiri, încât oamenii din România şi Republica Moldova, să poată avea fără dificultate, contacte. Din nefericire, din partea oficialităţilor din Bucureşti, nu s-a dus nimeni la Moscova, ca vizită de răspuns, pentru perfectarea liberei treceri peste Prut. Se obţinea din start, ceea ce încă nici azi nu s-a dobândit. Surzenia la iniţiativa diplomatică, în urma activităţii noastre, şi a vizitei ministrului de externe al URSS la Bucureşti, a fost motivată de către persoanele cu care am vorbit, absolut dezonorant: D-le Copil, D-voastră nu ştiţi ce era atunci? Ce să fie? Lupta pentru menţinerea şi consolidarea puterii unor persoane, nu lupta în numele neamului românesc. Dacă ar fi fost pentru cauza întregului popor român, atunci am fi obţinut din start, libera trecere peste Prut, iar persoanle care ar fi vrut să îşi consolideze puterea, ar fi avut-o, pe fondul unui entuziasm naţional de nedescris.

Pe data de 24 decembrie 1989, în chiar ziua în care se anula Tratatul Ribbentrop – Molotov, de către Congresul deputaţilor poporului al URSS, într-o pauză a Congresului, Mihail Gorbaciov face semn deputaţilor români să se apropie. Avea în mână mesajul transmis de la Bucureşti. Îl arată Leonidei Lari. Doar jumătate din text, cealaltă jumătate fiind pe foaia îndoită, pe spatele palmei. Îi citeşte fragmentul din care reieşea că trupele Moscovei nu sunt dorite în România şi-i spune că nu se vor trimite astfel de trupe. Sufletul Leonidei Lari a fost inundat de o bucurie fără margini, iar în ochi îi apărură lacrimile bucuriei şi scânteierile de speranţă din adâncile răni ale neamului românesc, pe care poeta le poartă în sinea sa, aşa cum ghiocul cuprinde vuietul mării.

Mihai Gorbaciov împotriva desfăşurării fireşti a istoriei

Numai că Mihail Gorbaciov trişase. Cuvântul trebuie înţeles ad-literam. Jumătatea ascunsă în dosul palmei nu era în legătură cu neintervenţia trupelor sovietice, ci cu libera trecere peste Prut, dintre România şi Republica Moldova. Lari, după ce a plecat de la Congres, a văzut întregul text, apărut în presă. O revoltă puternică a pus stăpânire pe întreaga sa fiinţă. Aştepta cu infrigurare următoarea ocazie, în plenul parlamentului de la Kremlin, pentru a-l interpela pe Mihail Gorbaciov şi a-i dovedi, în mod public, grava culpă comisă faţă de poporul român. Nu există îndoială că Mihail Gorbaciov a fost conştient de faptul că nu onorează nici Congresul, care anulând Tratatul Ribbentrop – Molotov, recunoştea, implicit, dreptul la libertate, al Basarbiei şi Bucovinei de Nord, respectiv al Republicii Moldova, – teritorii româneşti ocupate datorită acestui tratat. Un colţ din sufletul lui Gorbaciov, un lăcaş întunecat, robit de întunecimile imperiale, a fost şi va rămâne împotriva desfăşurării fireşti a istoriei.

Dacă l.eonida Lari ar fi ştiut conţinutul întregului mesaj…

Dacă l.eonida Lari ar fi ştiut conţinutul întregului mesaj, ar fi avut de îndată ocazia să ia cuvântul la Congres şi să propună spre aprobare libera trecere între Republica Moldova şi România. Congresmenii, anulând tratatul, era de aşteptat să aprobe această propunere, ca o consecinţă practică a anulării tratatului. Aşa ceva simţise Mihail Gorbaciov, drept pentru care a ascuns partea mesajului care avea legătură directă cu lucrările Congresului. La aceast congres a început discutarea anulării Tratatului Ribbentrop – Molotov, pe 23 decembrie, chiar în ziua în care se transmitea mesajul, din Bucureşti. Repetăm, anularea tratatului a avut loc pe 24 decembrie, în timp ce Mihail Gorbaciov avea în mâini acest mesaj.

Trei crai de la Răsărit

Alături de lideri ai PNŢ-CD, era prezent la întâlnirea noastră cu Leonida Lari, Nicolae Dabija, Grigore Vieru şi Nicolae Lupan, abia sosit de la Paris. Era, de asemenea, prea mult public, pentru o sală mică, neîncăpătoare.      Ne-am îmbrăţişat pentru prima dată. Mi s-a arătat şi mie steaua speranţei, ce i-a călăuzit până la Bucureşti, steaua de pe cerul conştiinţei româneşti. Şi, atunci, în public, i-am întrebat dacă vor să candideze la alegerile generale, pe listele PNŢ-CD. Au tăcut, dar feţele lor s-au luminat atât de evident, încât cei prezenţi au izbucnit în aplauze nepereche. Trei Crai de la Răsărit veniseră la pruncul nou născut, democraţia, redată poporului român prin Revoluţie. Atunci am propus liderilor PNŢ-CD să îi treacă pe listele de candidaţi. Mai târziu s-a invocat faptul că nu există o astfel de lege. S-a încercat, dacă nu ne înşelăm, trecerea unei legi, prin parlament, pentru românii de pretutindeni, dar ştiindu-se că de fapt este vorba de românii basarabeni şi din Bucovina de Nord, s-a respins. Am cerut PNŢ-CD să propună, Parlamentului, în mod clar, o lege pentru basarabeni şi bucovineni. S-a invocat faptul că ar fi respinsă. Dacă ar fi fost respinsă, toată resposabilitatea ar fi avut-o cei ce ar fi     respins- o!

Steaua s-a oprit deasupra Chişinăului

Dar, iată, că sunt aproape şi noile alegeri generale din România. Bunul Dumnezeu acţionează de un timp, în mod vădit, şi pentru românii din teritoriile româneşti de sub ocupaţia sovietică. RepublicaMoldovaşi-a proclamat independenţa. Cine ar îndrăzni să vorbească împotriva unei propuneri de legiferare a dreptului de participare la alegerile generale, a românilor de pe întregul teritoriu românesc? Cine ar fi împotrivă ca Mircea Snegur, Mircea Druc, Iurie Roşca, Ion Hadârcă, Valeriu Matei, Ion Ungureanu, Leonida Lari, Grigore Vieru, Nicolae Dabija (mărturisesc, săvârşesc un sacrilegiu nepomenind foarte multe nume, pe toţi românii de peste Prut), să candideze pentru orice funcţie şi de vor avea voturi mai multe, unul dintre ei să fie, la Bucureşti, preşedinte, să fie miniştri, senatori, deputaţi, directori generali, prefecţi, primari etc.? Să înţelegem cum se cuvine această şansă pe care Dumnezeu ne-o oferă. Dacă o parte din deputaţii de la Chişinău mai sunt încă şi deputaţi la Moscova, deci deputaţi în organismul parlamentar al ocupanţilor, de ce nu ar fi deputaţi la Chişinău şi la Bucureşti? În inimile românilor se aud clopotele Unirii — 1859 şi 1918. Dubla alegere a lui AL. I. Cuza este un precedent major în istoria noastră şi acţionează cu efect „genetic“ pe planul spiralei istoriei românilor.

Cine ar îndrăzni să spună nu?

Cine ar îndrăzni să spună nu? Doar poate nişte aventurieri, care, vizând puterea, le-ar fi teamă de concurenţa electorală a Românilor din Republica Moldova, din sudul Basarabiei, din Bucovina de Nord, din Maramureşul de peste Tisa şi din ţinutul Herţa!

Către toate partidele, sindicatele şi asociaţiile din România

Rândurile acestea se vor un apel către  toate partidele guvernamemtale şi neguvernamentale, către sindicate şi asociaţii, să acţioneze din interiorul Parlamentului României şi din afară, pentru ca o astfel de lege, Poarta de Triumf a Reîntregirii, să fie aprobată cât mai repede, pentru ca românii de peste Prut să aibă timpul necesar să-şi pregătească campania electorală.

Am fost, suntem şi vom fi în eternitate, un singur popor, aici, de la Tisa până la malurile Nistrului, de dintotdeauna, la noi acasă. Nu avem nici un deget de pământ de la alţii. La noi acasă  ne gospodărim după legile casei, legile unui popor blajin şi harnic.

 
Gheorghe Gavrilă Copil
preşedintele
Societăţii Culturale Bucureşti – Chişinău
Flacăra Basarabiei Nr. 8-9/1991



  • Bold
  • Italic
  • Underline
  • Stroke
  • Quote
 
  • 250 Characters left