Loading...
 Sfatul Țării Românilor de Pretutindeni
Aristide Buzuloiu / Site ATITUDINI
Aristide Buzuloiu

Evaluare utilizator: 0 / 5

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
 
Domnilor Preşedinţi Emil Constantinescu, Petru Lucinschi, Bill Clinton şi Boris Elţîn
Către Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa
Către Parlamentul României
Către toate Parlamentele lumii


Ilie Ilaşcu, patriotul român arestat în dimineaţa zilei de 2 iunie 1992 şi condamnat la moarte, printr-un proces înscenat, este nevinovat, fapt constatat de atunci şi pănâ astăzi, de toate organismele internaţionale şi de toate personalităţile, care s-au ocupat de cazul acesta. Vă aducem la cunoştinţă activitatea lui Ilie Ilaşcu înainte de a fi arestat, activitate ignorată de cei care i-au înscenat procesul. Ilie Ilaşcu a fost arestat din sânul familiei. N-avea de ce să se ascundă. Exact cu şapte zile înainte de a fi  arestat, apărea în „Cotidianul“ din 27 mai, textul intitulat Apel din Tiraspol, pentru ajutorareaelevilor din zonele de război, din care cităm: „Ilie Ilaşcu, preşedintele filialei Frontului Popular Creştin Democrat din Tiraspol, având în vedere excaladarea conflictului armat, în urma intervenţiei în luptă a armatei Rusiei (Armata a XIV-a), solicită ca elevii acestei şcoli (clasele II-VII), să fie primiţi pe timpul verii… în România, astfel salvându-li-se vieţile şi evitând luarea unora dintre ei drept ostateci“. Tot în acest apel, preşedintele Societăţii Culturale Bucureşti – Chişinău, care vizitase zona de război din Tighina până la Coşniţa, propune să fie aduşi în România şi elevii din celelalte zone de luptă. După cum se poate constata cu uşurinţă, la câteva zile de la arestarea lui Ilie Ilaşcu, activitatea sa umanitară era în plină desfăşurare. La această activitate cu caracter profund umanitar, participă din Republica Moldova,  Frontul Popular Creştin Democrat şi Ministerul Învăţământului, iar din România, Societatea Culturală Bucureşti-Chişinău, fapt consemant în Apelul din Tiraspol.

Deci totul public, nu era nimic de ascuns. Copii mureau pe câmpul de luptă, sau în taberele de refugiaţi. Ilie Ilaşcu a fost propus pentru Premiul Nobel pentru Pace, dar nu a obţinut acest titlu, pe care îl merită cu prisosinţă. Nu ştim dacă autorii propunerii au avut în vedere şi cele evocate de noi în rândurile de faţă. Se ridică întrebarea dacă activitatea umanitară în care se angajase Ilie Ilaşcu a avut o finalizare.

Primii copii scoşi din zona de conflict armat şi aduşi la Chişinău au fost chiar copii din Tiraspol. Acţiunea a fost aprobată din partea Guvernului din Chişinău, de dl. Nicolae Mătcaş, ministrul învăţământului şi realizată de Societatea Culturală Bucureşti-Chişinău. Aceasta, după ce copii au ajuns în Chişinău, a conlucrat cu Asociaţia Internaţională pentru Protecţia Orfanilor, cu sediul în Deva şi cu Liga Apărării Drepturilor Omului, din Timişoara – filiala Deva, împreună cu care îi aduce într-un autobuz, în România, unde cele două ligi îi preiau sub îngrijrea lor.

Această primă activitate umanitară de salvare a copiilor, din motive lesne de înţeles, s-a făcut fără publiciatate. În acest prim transport, se aflau şi copiii lui Ilie Ilaşcu. În continuare, întreaga activitate de salvare a copiilor s-a desfăşurat cu toată publicitatea firească. În sensul acesta cităm din Apelulpentru românii ţinuţi în captivitate în oraşul Tiraspol, semnat în numele Colegiului de conducere al Societăţii Culturale Bucureşti – Chişinău, de Gheorghe Gavrilă Copil, Mihai Avădanei şi Mihai Stanca, în Chişinău, pe 17 iunie şi a apărut în „Cotidianul“ din 19 iunie: „Având în  vedere escaladarea conflictului armat din partea de răsărit a Republicii Moldova, s-a lansat, din iniţiativa lui Ilie Ilaşcu, preşedintele secţiei raionale a Frontului Popular Creştin Democrat din oraşul Tiraspol şi a lui Copil Gheorghe Gavrilă, preşedintele Societăţii Culturale Bucureşri – Chişinău, un apel umanitar pentru salvarea vieţii copiilor din zona de război şi din apropierea acestora. Apelul se bucură de un larg sprijin din partea asociaţiilor umanitare şi a persoanelor particulare din România… Pe data de 14 iunia s-a început cu succes această acţiune umanitară, primele grupe de copii fiind deja în România… După cum se ştie, principalii vinovaţi de acest război de agresiune împotriva Republicii Moldova, sunt Armata a XIV-a şi cazacii ruşi, cu alte cuvinte, forţele armate ale Rusiei. Coautorul acestei acţiuni umanitare, dl Ilie Ilaşcu, se află în captivitate în oraşul Tiraspol, oraş controlat de forţele militare ale Rusiei. Apelăm… pentru eliberarea lui Ilie Ilaşcu precum şi a celorlalţi  colegi ai acestuia… Fapta celor ce l-au răpit, a fost deja condamnată printr-un energic protest de către Internaţionala Democrat Creştină, cu sediul la Bruxelles“.

Populaţia civilă din Republica Moldova trecea prin împrejurări tragice. Rusia încerca să formeze un stat în stat, Transnistria, pe teritoriul Republicii Moldova, ca posibilitate de presiune împotriva Ucrainei, Republicii Moldova şi României.

Activitatea umanitară de salvare a copiilor, continuă cu mare intensitate: „Dintre cei peste 40.000 de refugiaţi români, victime ale prigoanei şi distrugerilor dezlănţuite de ruşi şi de cazaci asupra populaţiei civile din localităţile nistrene, numărul cel mai mare îl reprezintă copiii… Acum, peste 500 de copii sunt deja sosiţi în România. În dorinţa de a-i ajuta cât mai mult pe copii români refugiaţi în zona de război, Asociaţia Culturală Bucureşti – Chişinău s-a adresat ministrului Apărării Naţionale, dl general-locotenent Nicolae Spiroiu: „Considerăm că armata română se poate acoperi de onoare nu numai pe câmpul de luptă, aşa cum a făcut de atâtea ori în istoria poporului nostru, ci şi prin acţiuni umanitare, în cazul de faţă prin salvarea copiilor, drept pentru care vă rugăm să aprobaţi deschiderea pe timpul vacanţei, a porţilor liceelor militare pentru băieţii din raioanele afectate de conflictul armat, din Republica Moldova. Salvarea vieţilor acestor copii va avea un profund ecou în inimile românilor din România şi Republica Moldova, cât şi în opinia publică internaţională“.

La apelul Societăţii Culturale Bucureşti – Chişinău, Ministrul Apărării răspunde pozitiv, prin general-maior Constantin Anghel, inspector general al învăţământului militar. La acţiunea comună a Societăţii Culturale Bucureşti – Chişinău şi a Ministerului Apărării Naţionale, se asociază, cu mare eficienţă, Confederaţiile sindicale Alfa şi Frăţia, încât mii de copii vor fi salvaţi, venind în România (cele de mai înainte sunt extrase din articolul Copiii din Basarabia au nevoie de ajutorul românilor din ţară, de Irina Negrea, în „Cotidianul“ din 15 iulie 1992).

După cum se poate constata, activitatea umanitară începută de Ilie Ilaşcu, în săptămânile de dinainte de a fi arestat, a continuat şi în timpul detenţiei. Celebrele şi răscolitoare cuvinte rostite în timpul procesului, preluate de toate agenţiile de presă, Vă iubesc, popor român!, cuprindeau şi bucuria lui fără margini, în legătură cu salvarea miilor de copii de pe câmpurile de luptă şi din taberele de refugiaţi. Se impune precizarea că poporul român (în urma anexării Răsăritului României de către URSS, prin aplicarea pactului Ribbentrop-Molotov), azi, trăieşte în trei ţări, în România, în Republica Moldova (constituită pe o parte a teritoriului anexat) şi în Ucraina, căreia, prin dezmembrarea URSS, i-a rămas cealaltă parte din teritoriul anexat, nordul Bucovinei, sudul Basarabiei şi Insula Şerpilor. În Tratatul de pace de la Paris, din 1947, URSS a impus formularea că frontiera dintre URSS şi România s-a stabilizat conform acorduluidin 1940. Numai că un astfel de „acord“, nu a existat, în 1940 URSS a anexat, în urma unui ultimatum, partea de răsărit a României, conform Pactului dintre Germania nazistă şi URSS. Că Moscova, în 1947, a încercat să acopere, prin cuvântul acord, adevărul că a aneaxt, prin dictat, Răsăritul României, este evident.

Numai că în felul acesta, în fapt, a recunoscut că graniţa din 1947, dintre România şi URSS, este cea impusă de URSS, prin Pactul Ribbentrop-Molotov, în 1940. Cu alte cuvinte, consecinţele aplicării Pactului Ribbentrop-Molotov sunt cofirmate chiar în textul Tratatului de la Paris, din 1947.

Acum, după cincizeci de ani, Rusia şi Ucraina sunt „garantele“ păcii din Republica Moldova, a „înţelegerilor“ dintre Chişinău şi Tiraspol. În fond este vorba de continuarea unor diversiuni împotriva poporului român. Rusia şi Ucraina sunt garantele înţelegerii dintre oficialităţile Republicii Moldova şi „oficialităţile“ din Transnistria (Tiraspol), prin care Transnistria, în cazul unirii Republicii Moldova cu România, să refuze să se integreze în România. Numai că Moscova a impus includerea în Transnistria (teritoriu de peste Nistru, de la răsărit de Nistru) şi a oraşului Tighina, de la apus de Nistru, din răsăritul României , anexat de URSS. Prin aceste „înţelegeri“ se acţionează împotriva integrităţii teritoriale a Republicii Moldova şi împotriva procesului firesc de reîntregire a României, pe cale paşnică, prin consens. Prin menţinerea lui Ilie Ilaşcu, cetăţean al Republicii Moldova, în închisoare, Moscova face presiuni împotriva poporului român, la modul cinic. Prin arestarea lui Ilie Ilaşcu s-a dat un avertisment pentru toţi românii din Republica Moldova, care, în mod firesc, evoluează spre reintegrarea în România. Sunt fiii poporului românesc, despărţiţi de fraţii lor în mod abuziv, de către Moscova, care a trasat o graniţă în interiorul României.

Prin arestarea şi condamnarea la moarte a lui Ilie Ilaşcu se exercită o teroare politică asupra românilor din Republica Moldova. Armata a 14-a se mai află în această republică, la fel structurile KGB de supraveghere teritorială. Dar glasul adevărului nu poate fi redus la tăcere. Moscova trebuie să înveţe un alt comportament faţă de popoare. Acum are posibilitatea de a aduce o mică reparaţie morală poporului român, acţionând pentru eliberarea lui Ilie Ilaşcu.

Există informaţii exacte că oficialităţile din Tiraspol, în cadrul unor tratamente şi modalităţi de terorizare, tipice puşcăriilor comuniste, continuă să alcătuiască dosare cu „declaraţii“ de autoculpabilizare din partea lui Ilie Ilaşcu. În felul acesta se urmăreşte distrugerea personalităţii lui Ilie Ilaşcu. Este posibilă şi îmbolnăvirea lui iremediabilă. Sfidându-se opinia publică internaţională, a fost arestat, condamnat şi este deţinut ca pe vremea proceselor şi a puşcăriilor comuniste.

Vă rugăm, domnilor Preşedinţi, să acţionaţi pentru eliberarea lui Ilie Ilaşcu. Întemniţarea lui este o sfidare adusă libertăţii umane, o sfidare a legilor drepturilor omului. Trebuie să demonstraţi celor ce v-au ales, cât şi  opiniei publice internaţionale, că omenirea nu poate tolera nimănui asemenea nedreptăţi.

Fundaţia Deceneu pentru caritate şi cultură
Societatea Culturală Bucureşti – Chişinău
Gheorghe Gavrilă Copil
România Liberă, 27 martie 1999


Ilie Ilaşcu în actualitate

Consiliul Europei

Jossette Durieux, Vicepreşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, l-a vizitat în închisoare pe Ilie Ilaşcu. A pledat energic pentru eliberarea acestuia, într-un discurs în Parlamentul Franţei.

Statele Unite

Ambasadorul SUA în România, James Rosapepe a promis, la Los Angeles, că va interveni personal pentru eliberarea grupului Ilie Ilaşcu.

Australia

În numele Fundaţiei Deceneu şi al Societăţiile Culturale Bucureşti – Chişinău, semnatarul acestor rânduri s-a deplasat anul trecut în Australia, unde, în vederea eliberării lui Ilie Ilaşcu, s-a adresat în scris domnilor John Howard, Prim-ministru, Alexander Downer, Ministru de Externe, Kim Beazly, Lider al Opoziţiei, Hon Halverston, Preşedintele Parlamentului, doamnei Margaret Reid, Preşedinte al Senatului şi cardinalului Edward Clancy, arhiepiscop de Sydney. Margaret Reid, preocupată de soarta deputatului Ilie Ilaşcu, a înaintat documentaţia în legătură cu acesta, d-lui Clyde Holding, deputat în Parlamentul Australiei şi Preşedinte al Comitetului pentru Drepturile Omului. Biserica Catolică din Australia, prin cardinalul Edward Clancy, remarcând faptul că Ilie Ilaşcu este victima unei mari injustiţii, şi-a exprimat speranţa că acesta, printr-un efort internaţional, ar fi posibil să se întoarcă în sânul familiei.

Vatican

Din Australia am expediat, prin poştă, o scrisoare Sfântului Părinte, însoţită de documentaţia necesară. Având în vedere rugăciunile înălţate pentru eliberarea lui Ilie Ilaşcu, în România, de către Biserica Catolică, alături de Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Unită cu Roma (Greco-Catolică), dar şi reacţia Bisericii Catolice din Australia, am considerat că Sfântul Părinte este alături de organismele internaţionale, de toate persoanele care acţionează pentru eliberarea lui Ilie Ilaşcu.

Versoix

Tot din Australia am înaintat Regelui Mihai aceeaşi documentaţie şi solicitare. Motivaţia acestui demers am găsit-o în chiar cuvintele Majestăţii Sale: „Vrei să menţii Transilvania în cuprinsul ţării, luptă pentru Basarabia, pentru Bucovina şi Herţa“.

România

La întoarcerea în ţară am constatat, cu durere, că timp de un an mass-media a fost absentă de la actualizarea şi susţinerea bătăliei pentru eliberarea lui Ilie Ilaşcu şi a grupului său, ceea ce a favorizat pasivitatea diplomaţiei române, care are la îndemână, fie să amintim, cele peste o sută de ambasade. În cercurile politice din străinătate Ilie Ilaşcu nu e uitat. După câte se poate constata, în acest caz, România beneficiază de tot sprijinul. Imaginea noastră, în exterior, este destul de ştearsă, din cauza absenţei unei strategii pentru reinternaţionalizarea acestui caz. Apelul Parlamentului pentru eliberarea lui Ilie Ilaşcu, lansat în urmă cu câţiva ani, a produs un puternic impact, dar n-a fost fructicat pe căi diplomatice. Lipsa parlamentarilor de azi, a partidelor din coaliţie, de la acest semn de respect faţă de poporul român, nu va rămâne fără urmari.

Mulţumesc României Libere, care, prin suplimentul Aldine ne-a oferit o pagină, pe 27 martie şi un loc bun, cât o iconiţă, pe 1 mai, pentru a readuce în actualitate chipul înlăcrimat al lui Ilie Ilaşcu.

În Apelul din 27 martie, adresat Preşedinţilor României, R. Moldova, Statelor Unite ale Americii şi Rusiei, precum şi Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi Parlamentelor lumii, dovedim, cu probe, că „vinovăţia“ lui Ilie Ilaşcu consta, de fapt, în acţiunea de generoasă salvare a copiilor aflati în zona de război.

Gheorghe Gavrilă Copil
(ANCD, Speranţa Creştin Democrată,
Editura Crater, p. 83)



  • Bold
  • Italic
  • Underline
  • Stroke
  • Quote
 
  • 250 Characters left